Sotiei mele

Eu nu te vad, decat cand sunt departe
Caci altfel te confund mereu cu mine
Te pierd din ochi, cand te privesc de-aproape,
Dar cand esti peste zari, visez cu tine.

Nu te doresc, cand tu imi esti de toate
Dar sunt flamind, cand singur sunt cu toti.
Nu-mi odihnesc privirea de sub pleoape
Decat pe chipu-ti cel visez in nopti.

Sunt mindru ca te am, dar nu-ti stiu pretul.
Te dau mereu pentru nimicul gol,
Ma saracesc nerod, desi eu par semetul
Cand hoti si-nselatori imi dau ocol..

Eu sunt bogat, cat nu stiu pretui
Si saracesc cind nu mai stiu iubi.

Leningrad, 1989

One Response to “Sotiei mele”

  1. rb Says:

    La logodna sorei mele, fratele Cure, cu intelepciuea lui sugubeata , care isi punea totdeauna o ampreta permaneneta in mintea noastra, spunea ca sotia este ca o masina ….cind masina e noua te plimbi cu ea fara nici o grija…dar cind se mai invecheste are nevoie sa o ingrijesti in permanenta daca vrei sa ai cu ce te plimba…

    Nu stiu cit si-a ingrijit masina…dar orice sotie s-ar simti mai ceva ca o regina sa auda asemenea cuvinte…

Leave a Reply