By: Natalia

Natalia — Thu, 28 Feb 2008 05:00:24 +0000

Lectia rabdarii si a multumiri este foarte usoara intr-o suferinta de scurta durata dar nu mai este asa cind lumina de la capatul tunelului este stinsa. Uneori suntem scapati de cancer dar avem de rabdat o nimica toata pe care noi toti suntem “experti” sa le tratam, dar totusi nu merge cum vrem noi indiferent ce facem sau ne rugam.Domnul are o lectie sa ne invete si nu este foarte usor de trecut clasa. Problema este foarte personala ( de cele mai multe ori) si sfaturile altora nu se potrivesc. Ce facem atunci? Ne vaitam cum zice fr. in articol, ne declaram victime ,sau umblam din doctor in doctor . Facem prea mult sau nu facem nimic, care este solutia ? Stiu si eu raspunsul ca suntem buni la teorie Alergam la Domnul .Poate am facut-o si nu avem raspunsul pe care il asteptam, avem rabdare, cerem mai multa si in felul acesta incepem sa vedem aplicarea teoriei “pe pielea noastra propie si personala “vedem ca au trecut pe acolo si altii. Putem sa fim o priveliste pentru altii de felul cum suportam incercarile si uneori chiar pentru noi insine. Stiu ca Domnul este bun si nu ne da decit cit putem duce dar citeodata nu prea “cooperam cu Autorul” si vrem sa fie mai scurt sezonul incercarilor. Alte ori, cadem in desnadejde – sau in extreme- nu mai facem nimic ori ne aruncam in tot felul de experimente ( poate este asta sau aialalta) .Cine nu a trecut prin asta este greu sa inteleaga asta este “practica ” care te omoara nu teoria care te face sa apari “spritual”. Am auzit de la amvon de mai multe ori confesiuni ale celor care inteleg si au trecut pe aici. Trebuie sa invatam sa ne “ascundem” in Domnul chiar si in cea mai simpla intelegere a cuvintului, ca desnadejdea si ispita de a ne plinge de mila sa nu ne mai gaseasca pina la vremea implinirii Voiei Lui.
Uneori este mult mai greu sa astepti in tacere ajutorul Domnului cind toti in jur te intreaba -dar ce este cu tine? trebuie sa faci asta ori alta . Este vremea sa spui ca” Domnul lucreaza la viata mea ceva spre gloria Lui,” si ca totul va fi bine pina la urma chiar daca acum avem lacrimi pe obraz.
Prin valea umbrei mortii este o poteca ingusta dar este adinc marcata de toti care au trecut pe acolo si de noi la vremea noastra. Vreau sa mai spun un singur lucru ca lumina de la capatul tunelului nu se vede pentruca tunelul face o cotitura si cind ajungem acolo vedem ca era “on” dar noi nu o vedeam -inca. Eu aleg sa fiu victorios cu Domnul si sa nu mai ma vait!
Amin.

By: teo

teo — Thu, 27 Dec 2007 14:05:52 +0000

Toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu! De acest lucru va fi sigur ,mai devreme sau mai
tarziu, cel care trece prin necaz ,dar,din nou!, cei din jurul nostru in loc de ajutor il numesc ,crestinul acela de care nimanui nu-i pasa, si-l ocolesc sau / si adopta o pozitie superioara.
Nu sunt negativist dar as fi curios cati pastori ar fi de acord sa-l supravegheze spre reabilitare pe David,tatal lui Solomon,(dupa anumite episode din viata lui)si cati l-ar exclude sau ignora…
Cum ar fi primit Petru apostolul dupa lepadarea sa.Ar fi caracterizat clar ca apostat.
Despre corinteni si problemele lor …
ma opresc aici si as vrea sa amintesc un exemplu folosit de fratele nostru Wurmbrand:
…niste teroristi au intrat in adunare cu arme automate si le-au pus in fata credinciosilor doua alternative
1) lepadarea si scapa
2) moartea
unii au scapat si altii au preferat sa moara.
Din sat venea in fuga un om care striga:omorati-ma si pe mine, si eu am dreptul sa mor pentru Hristos…nu sunt un crestin bun(nu era acceptat in adunare probabil)dar un crestin rau tot crestin este!
cu drag Teo

Comments on: Victima sau victorios prin har?

By: Natalia

By: teo