Comments on: Muzica Bisericeasca

By: Marius Radu

Marius Radu — Mon, 08 Sep 2008 09:18:35 +0000

Este foarte bine venita discutia despre “ce fel de muzica cantam in biserica”. Multi ani am fost foarte conservator in ceea ce priveste stilul muzical bisericesc. Am înţeles, totusi, că noi, oamenii, impunem anumite bariere, in cazul acesta, muzicale. Barierele reale sunt cele culturale. De ce ne forţăm sa FIM ceea ce nu SUNTEM? Pe cine încercăm să minţim?
Valoarea pe care o are un cântec este consecinţa maturităţii spirituale a celui care scrie sau interpretează cântecul. Şi aici mă refer şi la modul de interpretare a unor cântări creştine de valoare. Aşa cum un pastor se pregăteşte pentru predică, cred că este foarte necesar şi pentru un cântăreţ să se pregătească pentru predicarea lui prin cântare.
Din nefericire, în unele biserici pastorii nu sunt suficient de atenţi la vestirea Evangheliei prin muzică. Delimitarea făcută de ei din punct de vedere al stilului nu ajută la zidirea bisericii.
Să nu uităm: în cer vom cânta toţi, nimeni nu va predica!

By: eduard teodorescu

eduard teodorescu — Sun, 07 Sep 2008 12:47:01 +0000

Imi cer iertare acolo unde anumite elemente din comentariile mele au
facut pe vreun frate al meu in Cristos sa se simta lezat sau agresat in
privinta maturitatii lui spirituale, agresat datorita unui spirit prea
traditionalist de care am dat dovada, sau prea multa intoleranta la
diferit, etc.
Marturisesc ca nu este usor sa comunici in scris tot ce ai de spus, mai
ales in chestiuni atat de delicate precum muzica in biserica.
Desigur ca orice muzica este buna, indiferent de stilul muzical
abordat, dar numai DACA ea il apropie pe om de Dumnezeu mai mult (si nu
invers, il distanteaza de El), daca dupa auzirea acelei muzici omul
acela simte nevoia sa se inchine lui Dumnezeu mai mult (in Duh si in
Adevar cum spune scriptura, nu in alte duhuri inselatoare).

Cineva a spus ca nu trebuie sa confundam cantecul cu inchinarea, ceea
ce este perfect adevarat, dar se poate ca aflandu-te pe genunchi sa
incepi sa canti Domnului.
Invers: daca dupa ce ai ascultat un anume cantec crestin poti si chiar
simti nevoia sa te rogi lui Dumnezeu pentru ca ai fost cercetat, atunci
muzica aceea nu a fost compusa degeaba si este cu adevarat “spre slava
Domnului”(pe mine, un coral pentru orga al lui J.S.Bach precum “O
Mensch, bewein dein Sunde gross” (O, Omule, plange-ti pacatul tau mare)
ma rascoleste foarte mult in suflet si duh, ma infioara si ma determina
sa vin in rugaciune spunandu-I Domnului cat sunt de pacatos; pe altul
probabil un cantec al lui N Moldoveanu precum “Nu ti-a fost prieten
duhul lumii” l-ar rascoli mai mult sau o melodie veche pe care o canta
corul sau fanfara; suntem diferiti, ok, dar acelasi Duh Sfant ne uneste).

Daca muzica aceea nu te apropie de Dumnezeu, nu te poti ruga dupa auditia ei, atunci riscul ca ea sa fi fost pentru tine doar o muzica de fond, menita sa faca doar galagie, rapindu-ti putinele tale minute de liniste, cand ai fi trebuit sa meditezi la Domnul mai degraba, acest risc este foarte ridicat.

Este adevarat, asa cum s-a spus, o muzica frumoasa si miezoasa te
determina sa iti faci timp sa o asculti, cautand un moment de liniste
cand stingi motorul masinii sau iti pui pe urechi casti performante ca
sa o asculti. Daca esti in biserica, nu vei vorbi cu fratele sau sora
in banca in timpul acelei cantari.
Asa cum se sublinia in unele comentarii precedente, nu poti sa nu
fredonezi in mod automat o melodie pe care ai ascultat-o de zeci de
ori, indiferent daca este crestina sau din vreo reclama de la
televizor, sau altceva.

Muzica, spre deosebire de predica, poate patrunde si chiar patrunde in
inima omului pe calea subconstientului, cu sau fara voia persoanei in
cauza. Acesta este marele atuu al muzicii fata de cuvantul vorbit.

Predica bate la usa si poti sa deschizi sau nu.
Dar muzica patrunde pe sub usa. Nu o poti opri! Nici nu-ti dai seama
cand ti-a inundat holul de la intrare, fie ca este vorba de apa unui
izvor curat, fie de o apa plina de noroi din strada.

De aceea, cu atat mai mult, este foarte important ce fel de muzica va
asculta o intreaga adunare! Ea poate inalta sufleteste si duhovniceste
o comunitate sau o poate duce intr-o stare de apatie chiar fata de
lucrarea Domnului in sine. Pastorii ar trebui sa fie foarte atenti!

Am auzit un frate spunand recent la un studiu biblic: cu cat un crestin
devine mai matur, cu atat diavolul va folosi metode de amagire mai
sofisticate. El nu mai vine ca pe vremuri cu un mesaj de tip “nu exista
Dumnezeu”, ci cu unul mai finut de tip “dar oare Dumnezeu chiar a spus
asa?…”.
Albul este usor de delimitat de negru, dar cine mai sesizeaza NUANTELE apropiate? Mai ales daca este vorba de muzica?
Slava lui Dumnezeu: exista totusi Duhul Sfant pe care El il da cu drag celor ce AU NEVOIE efectiv de calauzirea Lui!

By: barzilaiendan

barzilaiendan — Sun, 07 Sep 2008 01:07:13 +0000

Multumesc “intamplarii” si pretuiesc interventia dumneavoastra.
Parerea mea, si este doar parerea mea, consta in negarea existentei unei muzici “bisericesti” prin excelenta. Muzica este un limbaj universal de exprimare. De exemplu, la evreii despre care ati amintit, unii psalmi se cantau pe melodii preexistente, categoric din folclorul neliturgic. La indicatia data sub titlul lor exista precizari ca acestea: “Crinii” Ps. 45, “Se canta ca “Porumbel din stejari departati” Ps. 56, “Nu nimici” Ps.57, etc.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al vietii de fiecare zi, nu al ceremonialelor de la Templu, ca la pagani. Romanii pot “doini” cantarile spre El, in timp ce cowboy-ul american iI se va inchina cu muzica lui “Country”.

Dumnezeu nu vrea sa fie singularizat prin incantatii mistice, ci laudat “din toata inima”. Ce mare soc ar fi pentru unii sa afle ca peste tot unde scrie in traducerea romaneasca “saltati” (inaintea Domnului), in original este “dansati” !?!

By: catalin

catalin — Sat, 06 Sep 2008 20:48:49 +0000

Am intrat din intamplare pe acest blog si mi s-a parut foarte interesant articolul despre muzica bisericeasca. Din pacate are si lacune deoarece prezinta evolutia muzicii bisericesti doar in plan occidental ignorand muzica Bisericii Ortodoxe precum si muzica precum si muzica altor “traditii” ( scuze pentru termenul folosit, stiu ca provoaca de obicei alergie neoprotestantilor) antice precum a crestinilor egipteni (copti) sirieni sau armeni etc. Spre deosebire de corifeii Reformei care au preluat ca si Arius diferite melodii “populare” spre a-si propaga invataturile Biserica Ortodoxa a dezvoltat plecand de la cantarea antica, iudaica, a psalmilor un tip special de cantare folosit numai in cultul divin, este vorba de muzica “Psaltica”. Pentru edificare indraznesc a va trimite un link: http://www.youtube.com/watch?v=vEBFXCU4gqA&feature=related

By: Adi Tamasan

Adi Tamasan — Sun, 06 Jul 2008 19:59:11 +0000

Da, sunt de acord ca muzica crestina este mult prea neglijata.Am vazut, de pilda, biserici in care atunci cand se predica se facea liniste in adunare, iar atunci cand incepea corul sa cante, acelasi repertoriu cu care se prezinta de 30 de ani, oamenii incepeau sa vorbeasca intre ei.
Un profesor mi-a zis odata: “Domnule, eu cand il ascult pe Mozart sau pe Bethoven, simt nevoia sa ma imbrac in frac, sa ma asez in fotoliu, si sa stau nemiscat, in asa fel incat sa nu pierd nici macar un acord.
Problema noastra este ca avem cantarile cu greutatea spirituala a celor care le-au compus.Cantarile nu pot fi mai spirituale decat cei ce le-au compus, insa daca Dumnezeu doreste, poate da o intelegere a sensului versurilor, inteles care a scapat poate chiar compozitorului.
Din pacate nu am prea invatat lectia tolerantei, si refuzam sa acceptam ca Dumnezeu mai primeste si alte forme de inchinare decat cele practicate de noi.
Insa Dumnezeu care vrea sa ne treaca prin testul tolerantei, a randuit in comunitatile noastre oameni mai in varsta care sunt mai atinsi in coarda inimii de acorduri populare romanesti, si de asemenea, si tineri care nu au fost obisnuiti cu asa ceva, ce au crescut din copilarie cu muzica pop sau alte genuri moderne de muzica, in urechi.Prin urmare ei si-au format gustul muzical in functie de ceea ce au prins in putinii lor ani de viata, mai ales ca tinerii fac presiuni unii asupra altora, si este de stiut ca impartasesc mai frecvent impresii despre muzica pe care o asculta, in comparatie cu cei mai in varsta.
Insa ce ne facem cand in biserica sunt si unii si altii?
Probabil si in ideea aceasta s-au infiintat si asa-numitele seri de tineret, tocmai pentru faptul ca aici tinerii impartasesc problemele specifice varstei, impreuna cu muzica preferata.
Eu am 32 de ani, si marturisesc ca am apreciere si pentru muzica aceia veche, cantata din caietele scrise de mana de generatiile dinaintea noastra, dar imi plac si o multime de cantari noi cantate chiar si in genurile moderne mai sus pomenite.
Insa in clipa cand vom incepe sa ne acuzamreciproc de lipsa de spiritualitate, sau de maturitate, pentru ca ascultam x sau y gen muzical, cred ca am ajuns inca odata in situatia de a striga in gura mare cat de mici suntem in privinta maturizarii spirituale.
Genurile de muzica sufera transformari de la o generatie la alta, si chiar stilul de viata sufera transformari majore, iar in mijlocul tuturor acestor transformari, va trebui sa stim sa tratam aceste probleme, nu cu habotnicie, nu cu prozelitism traditionalist, ci cu blandetea si ingaduinta la care ne indeamna Duhul Sfant.
Totusi, am un dinte impotriva unor cantari noi…Sunt lipsite de mesaj.
De fapt copiaza matricea hiturilor la moda, adica o fraza repetata stereotip, eventual pina la delir, sau pina in clipa in ccare pleci de acolo repetand-o aproape inconstient.
Sunt absolut impotriva acestor practici, si prefer frate sa ne canti mai bine o cantare de o strofa alcatuita numai dintr-o fraza, daca nu poti mai mult, dar a adopta modelul mai sus amintit, mi se pare fortat, si lipsit de esenta.
Am un prieten care mi-a marturisit urmatoarele:
“Dimineata, cat iau micul dejun si cat ma imbrac pentru a merge la serviciu dau drumul la radiou, deoarece la acea emisiune matinala crainicul anunta ora foarte des, aud starea vremii, si mi-e util sa primesc aceste informatii din mers pina ma pregatesc de mers la serviciu.Insa problema este ca ma trezesc, peste zi fredonand o melodie, pe care o aud aproape in fiecare dimineata,la emisiunea matinala.Zicea el: Era o idiotenie de melodie, dar era scurta si cantata intr-un stil ahios, si asa frate m-am pomenit fredonand-o aproape involuntar.
De fapt matricea aceasta de cantec, urmareste inocularea unui mesaj subliminal celui ce asculta acea fraza scurta repetata la infinit, stiut fiind faptul ca muzica aduce acea stare de relaxare in care omul devine mult mai sensibil la mesaj, si chiar mai receptiv.
Stiut fiind faptul ca noi nu dorim sa aducem pe nimeni intr-o stare de transa cu muzica noastra, ci pur si simplu sa Il laudam pe Dumnezeu, consider acest tip de melodii ca fiind nepotrivite pentru bisericile crestine.

By: Mircea Olariu

Mircea Olariu — Sat, 22 Mar 2008 20:03:06 +0000

Nu sunt un muzician, dar din experienta a mai mult de 30 de ani de lucrare in domeniul muzical din Biserica si din ceea ce am invatat la Scoala populara de arta si diferiti muzicieni (crestini si necrestini) pe langa care am avut ocazia sa ma invart,vreau sa exprim si eu cateva ganduri cu privire la acest foarte controversat subiect al muzicii crestine.
Profesorul meu de “Teorie si solfegii”,compozitorul si dirijorul Sorin Vanatoru,ne spunea noua elevilor (numai eu eram crestin), cu privire la cantaretii si muzica usoara a anilor “70 (care era sfanta pe langa unele dintre melodiile de muzica crestina contemporana ) urmatoarele:”Uitativa la modul lor de viata: sunt niste depravati, cu un comportament scandalos, iar peste 10 ani nu se va mai auzi de ei si muzica lor” Si a avut dreptate.
Revenind la muzica noastra crestina, nu pot uita cum innainte de “89 pastori din vest ne felicitau pentru pastrarea muzicii reale de inchinare in Biserica.Ei erau frustrati de faptul ca ,motivati fiind de pastrarea tinerilor in Biserica, le-au acceptat muzica, ceea ce a dus in final la golirea Bisericilor.
Mai recent, aici in aria Chicago, o mare congregatie foarte prospera la numar, dupa mai mult de 10 ani de existenta , a trebuit sa recunoasca faptul ca a gresit, inclusiv in sectorul muzical (se canta foarte apropiat de rock)
Conform Ps.40.3, va indemn sa va uitati la imbracamintea si comportamentul formatiilor de rock crestin. V-ar place sa aveti asemenea tineri in casele si Bisericile voastre?
Ceea ce stiu foarte sigur este ca in repertoriul nostru (baptist) de aproape 1000 de cantari,avem muzica pentru tot felul de ocazii si in diferite moduri ritmice. Marea problema este ca au fost banalizate prin modul gresit de interpretare. Daca cel ce conduce cantarile si congregatia sunt apatici si nu simt prezenta Duhului Sfant in ei insisi , sau incearca sa-si puna amprenta pe cantare , cu ritmul sau „floricelele” lor, acea cantare va deveni monotona si respingatoare. Ceea ce vre sa ne spuna Duhul Sfant in I Cor. 14.15, este urmatorul lucru: cantarea intai trebuie sa treaca prin minte (constientizarea textului si al muzicii) ,apoi la inima si dupa aceea se va auzi pe buzeele noastre intr-un mod placut.
Unii se plang de ritm. Orice cantare are ritm si acesta este adecvat scopului (ocaziei) pentru care este scrisa cantarea. Nu vom pute canta la o inmormantare pe ritmul unei cantari de nunta. Problema care se iveste in muzica contemporana este ca ritmul este imprumutat din triburile africane care se inchina la zeitati. In privinta aceasta i-l puteti contacta pe fratele Daniel Stauceanu, care are un intreg studiu cu privire la ritm.
Una peste alta, prima biserica, reformatorii, nu aveau cunostinta de o muzica atat de frumos armonizata de un Bach, Mozart,Mendelsohn Batholdi, Bethoven, s.a. Putem noi , care am fost patrunsi de frumusetea acestor acorduri care sensibilizeaza intreaga fiinta, sa ne intoarcem la ritmurile simple si zgomotoase ale inceputurilor muzicii?
In incheiere as recomanda tuturor crestinilor sa asculte macar 15 minute pe zi din muzica acestor compoziori (despre unii nici nu avem evidente ca ar fi fost crestini) si atunci la un sondaj in Biserica , rezultatul va fi total diferit.

By: elisa

elisa — Wed, 13 Feb 2008 17:22:17 +0000

se discuta mult,ce place tinerilor,dar asta nu e biblic,
ce place tinerilor sau ce place Domnului?

Ce muzica merita Domnul Dumnezeu sa-i cantam?
Trebuie sa-I dam tot ce e mai bun,mai valoros,
Tinerii vor de toate, numai sa le fie distractiv ,asta e o alta mare problema
ei se plictisesc,de ce?
pentru ca nu au o traire vrednica de a -L lauda pe Dumnezeu cu adevarat,
“multi chemati,putini alesi”
Aducem lumea in biserica,dar nu si pe Dumnezeu cu muzica folk,
trebuie sa-i invatam pe tineri sa iubeasca muzica care ii place lui Dumnezeu,
exista de exemplu in cartea veche de cantari,o cantare care sa fie lumeasca,nu! De ce? pantru ca ceea ce s-a scris sub inspiratia Duhului Sfant,nu poate fi decat sublim.
Acum auzim niste melodii,fara”melodie”,cantari”fara mesaj”
dulcegarii,se repeta la nesfarsit un vers,niste note…
pai,dragi tineri,in cer sa stiti ca nu se va canta nici folk,nici samba,
asa ca obisnuiti-va sa iubiti ceea ce Domnul iubeste.

By: elisa

elisa — Wed, 13 Feb 2008 17:01:17 +0000

Cred ca muzica care asteapta Domnul sa fie cantata in perimetrul restrans,adunarea, trebuie sa fie cea care te inalta din treapta in treapta,te descalta mental,inainte de intrarea in sfanta sfintelor,
exista o anumita disciplina,
nu poti face orice fel de acorduri,
nu poti canta orice cantare,
n-o piti face in orice fel
nu poti face orice improvizatie
Pentru Dumnezeu,care are toata muzica,care merita toata lauda,
daca vrei sa strigi,du-te pe munte,
David canta pe munte,
dar in adunare cand intri”pazeste-ti piciorul”
Nu poti chema pe oameni la Dumnezeu cu acorduri lumesti,pentru ca cine cauta ceva si vine la biserica,nu cauta in mod sigur ceea ce gaseste in lume.

By: Daniela Barbu

Daniela Barbu — Fri, 08 Feb 2008 07:13:17 +0000

Si eu gandesc la fel ca multi din cei ce au subscris acestui subiect. Intr-adevar daca muzica pe care o ascultam sau chiar o cantam nu incarca sufletul, e ca un chimval zanganitor, e ceva care zgarie urechea si chiar sufletul! Inima este cea care suporta cel mai bine cantecele, melodiile pe care le auzim sau cantam. Cel mai bine ar fi sa ascultam ceea ce incarca sufletul pentru vesnicie! Dumnezeu sa ne dea intelepciunea de a arata celor mai tineri o pilda in a detecta muzica spirituala de cea fireasca! Acolo este pericolul cel mai mare: de a confunda intotdeauna in muzica firescul cu spiritualul, numai de dragul de a atrage tineretul de partea Domnului. Sa nu cadem in ispita de a pierde tineretul in lumea de care sunt atrasi cu siguranta, ascultand acest tip firesc de muzica, (crezand ca ei asa vor aduce pe altii la cunostiinta Adevarului)! Ne inselam amarnic in felul acesta! Unii chiar spun: fiecare generatie cu muzica ei! NU! Un categoric NU! TONUL (STILUL)FACE MUZICA buna sau nu! Parerea imi apartine! Ii multumesc Domnului pentru ca exista si astazi oameni care gandesc asa! Daniel, iti multumesc pentru provocarea pe care ai dat-o in acest subiect!

By: Sendy

Sendy — Mon, 28 Jan 2008 18:30:35 +0000

Nici eu nu cred! Insa eu ma refeream la cele spuse de dv in ultimul paragraf – pe care l-am si citat – din articolul dv.

Mi-a mers la inima un articol despre muzica bisericeasca, al d-lui Daniel Manastireanu, pe care il recomand cu drag oricui: http://cristianet.fr/index.php?option=com_content&task=view&id=453&Itemid=53

S-auzim de bine