Vieti paralele

Temuta prima intalnire dupa aflarea diagnosticului necrutator s-a intamplat ieri, cand ne-am intors, dupa o goana nebuna, la Los Angeles. Tatal meu ne-a intampinat pe mica terasa din fata usii. Parca ne asteptase. Dupa rugaciunea de bun venit si dupa ce am dat jos bagajele, Daniela, sotia mea, l-a intrebat: “Cum te simti cu boala?”

I-a raspuns: “Paralel. Ea cu evolutia ei, eu cu evolutia mea.”

Ne-am adus aminte ca acum cativa ani, cand descoperisera prima data ca are cancer la prostata, tata ne spusese: “Ma tot impinge cancerul asta … da nu ma cert cu el. Daca ma inghesuieste mai rau, il las si … plec.”