“In adevar, noi suntem, inaintea lui Dumnezeu, o mireasma a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mantuirii si printre cei ce sunt pe calea pierzarii: pentru acestia, o mireasma de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasma de la viata spre viata. Si cine este deajuns pentru aceste lucruri?” (2 Cor. 2:15-16)
V-ati gandit vreodata ce mica si ce mare diferenta este intre aceste doua cuvinte: mireasma si miasma?
Deosebirea grafica este schivalenta unei note muzicale (intotdeauna “tonul face muzica!”): “RE”
MIREÁSMĂ, miresme, s.f. 1. Miros plăcut şi puternic, răspândit mai ales de plante şi flori; parfum, aromă. 2. (La pl.) Uleiuri sau substanţe aromatice plăcut mirositoare, cu care se unge corpul, se parfumează în casă etc.; balsam. – Din sl. mirizma.
MIÁSMĂ, miasme, s.f. Miros neplacut, emanaţie rău mirositoare; duhoare, putoare, exalaţie. [Pr.: mi-as-] – Din fr. miasme.
Si ce bine ii sta acestui “RE” asezat langa nota dinainte “MI”, pregatita pentru marsul nuptial: “MI-RE” !!!
MI – RE – A – S – …
0 responses so far ↓
There are no comments yet...Kick things off by filling out the form below.