Unde falimenteaza ateismul: cele patru “Big Bang”-uri

de Frank PastoreTitlurile suna foarte convingator: “Manifestul Ateistului”, “Act de acuzare contra Crestinismului”, “Iudaism si Islam” de Michel Onfray, “Dumnezeu nu este Mare: Cum a otravit religia lumea” de Christopher Hitchens, “Scrisoare catre o natiune crestina: o provocare a credintei” de Sam Harris, “Aiureala despre Dumnezeu” de Richard Dawkins

Totusi, ca toti ateii dinaintea lor, nici acesti autori contemporani n-au nici un raspuns pentru problema originilor:

1) Care este originea universului? Cum de exista ceva din nimic? Cum s-a ajuns la materie si energie din nimic? Cum poti face o piatra din nimic?

2) Care este originea vietii? Cum poti obtine viata din ne-viata? Prin ce proces ajungi de la o piatra la un pom?

3) Care este originea inteligentei? Cum a ajuns o fiinta vie sa fie constienta de sine? Prin ce proces ajungi de la un pom la o persoana?

4) Care este originea binelui si raului? Prin ce proces ajunge o fiinta amorala constienta de moralitate?

Ateii raspund la toate aceste intrebari cu acelasi raspuns sablon: “Stim ca Dumnezeu nu exista, asa ca am ajuns unde am ajuns pentru ca asa s-a intamplat. Universul insusi, viata, inteligenta si moralitatea au “aparut” pur si simplu de la sine si din nimic”.

Eu le numesc “cele patru Big Bang-uri”:

1) Cel cosmologic (universul “a aparut” din nimic).
2) Cel biologic (viata a “aparut” din materia moarta).
3) Cel psihologic (inteligenta a “aparut” dintr-o data intr-un creier).
4) Cel moral (moralitatea a “aparut” din amoralitate).

In ciuda vorbariei lor ofuscate, autorii cartilor citate la inceput n-au reusit sa adauge mai nimic la ipoteza acestui “a aparut” la intamplare.
La 27 de ani eram inca un ateu si faceam parte din tabara acestor oameni. Alaturi de ei, si eu imi bateam joc de oamenii religiosi. Stiam ce argumente sa aduc si de care subiecte este mai bine sa ma feresc.
Stiam sa atac cu argumente ca acestea: Cat de nestiintific este teismul si cat de redusi sunt oamenii religiosi se vede si din faptul ca niciunul nu a ajuns profesor de stiinta la vreuna din marile universitati ale lumii (astazi stiu ca motivul adevarat este cenzura academica). Stiam sa aduc vorba despre existenta raului in univers: cum poate fi Dumnezeu in acelasi timp si atotputernic si iubitor daca ingaduie raului sa existe? Sau Dumnezeu este bun, dar n-are destula putere ca sa-l elimine sau Dumnzeu este atotputernic dar nu vrea sa elimine raul. Oricum ar fi raspuns interlocutorii mei, concluzia era ca existenta raului exclude existenta lui Dumnezeu (Stiam insa sa nu aduc vorba despre existenta binelui pentru ca aceasta era prea problematica pentru mine). In final, lovitura de gratie era invariabil ipocrizia celor credinciosi (stiti, chestia aia cu “toate razboaiele au pornit din motive religioase” si cu “pastorii prinsi cu mata in sac” si cu “fondatorii crestini ai Americii care au avut toti sclavi”, discutii care aveau intotdeauna un mare efect).

Stiam sa evit discutiile dificile despre “vointa libera”. Daca ateismul este adevarat, daca tot ce exista este facut numai din materie si energie, atunci eu nu “am un creier”, eu “sunt” un creier. Si daca acest creier al meu este ceea ce este datorita unei anumite compozitii chimice a lui, atunci el este la fel de incapabil sa actioneze si sa aleaga liber ca orice alt computer sau masinarie. De teama “vointei libere”, ateii au lansat ideea de “inteligenta artificiala” din literatura stiintifico-fantastica. Cu cat reusesc mai mult sa-i faca pe oameni sa creada ca un computer poate gandi autonom, ca “o persoana”, cu atat ii vor impiedica sa mai creada ca au fost creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Prin urmare, mai multa “inteligenta artificiala” cu atat mai putin teism, acesta era planul. Fa-i pe oameni sa plece in cautarea inteligentei pe alte planete; fa-i sa creada ca ea exista undeva in lumea materiala, ca sa poti nega cartea Geneza.

Mai presus de toate insa, evita sa fi incoltit si sa fi obligat sa raspunzi la intrebari despre origini. Fa galagie, spune vorbe cu gramada, foloseste termeni complicati pe care oamenii de rand nu-i pot intelege. Vorbeste-le dispretuitor, de sus. Orbeste-i cu luminoasele descoperiri recente ale stiintei. Atrage-le privirea spre detaliile frunzei, dar nu le ingadui sa te intrebe: “De unde s-a nascut padurea?” Restrange orice dezbatere la “valoarea datelor care pot fi studiate si interpretate stiintific”. Postuleaza ca numai stiinta se ocupa cu cunoasterea adevarata, obiectiva. Spune ca orice altceva este de domeniul simplelor speculatii. Arunca-le in fata cateva notiuni de “abracadabra” post-modernista. Ameteste-i cu afirmatii de genul: Stiinta se ocupa numai cu “ce, unde, cum si cand”, nu cu “de ce si cum”. Evita cu orice pret sa stai de vorba cu oameni care au educatie in filosofia stiintei. Sunt indivizi periculosi care patrund dincolo de aparente si stiu cine suntem. Pe ei nu-i putem pacali cu imaginea halatelor noastre imaculate de laborator. Ei vad “prin ele”, de parca nici n-ar exista.

Inca din timpuri pre-socratice, ateii sunt un fel de paraziti intelectuali care traiesc pe spinarea civilizatiei occidentale. Fara sa aiba realizari cat de cat importante, fara sa produca aproape nimic care sa fie bun, adevarat, frumos, ei traiesc pe capital imprumutat de la parintii lor intelectuali care au fost oameni ai credintei. Ateii au sustinut mereu acelasi punct de vedere mecanicist asupra lumii, avand cam aceeasi masura de succes de-a lungul secolelor. Ei vand carti si cateodata fac prozeliti, mai ales din randul celor suficient de naivi sa inghita explicatiile lor cu “pur si simplu au aparut”. Nu fi si tu unul dintre ei.

Dupa atatia ani, pentru mine, singura valoare a ateismului este ca imi pune la indemana material care sa-mi intareasca convingerile mele despre Dumnezeu. De cate ori am indoieli, ateismul ma ajuta sa ma indoiesc de validitatea indoielilor mele punandu-mi inainte teoria celor patru “Big Bang”-uri. Atunci cad in genunchi si ma inchin ca “la inceput, Dumnezeu …”

Comentariu – Toate acestea s-ar simplifica de minune daca in locul celor patru “Big Bang”-uri am recunoaste existenta unui “Big God” (Dumnezeu mare) care le-a facut pe toate.

I-am urmarit si eu pe cei patru mari preoti ai ateismului, amintiti in debutul articolului, pe Internet intr-o discutie “la o cafea academica” (http://Youtube.com/watch?v=MuwUz2XLp1E). Am avut rabdarea de a-i asculta timp de doua ore. Uimitor, unul dintre ei a marturisit ca ar fi dezamagit de disparitia religiei ca sentiment profund si adanc inradacinat in trairile umane.

“Lumea ar fi mult mai superficiala”, spunea el, si ganditorul islamic mutat temporar pentru doi ani in Colorado ar avea dreptate cand ar spune despre America ca a decazut la nivelul unor exemplare umane care trebuie sterse de pe fata pamantului. Singurele pasiuni pe care le-a vazut el atunci la americani au fost: mancarea, ingrijirea peluzei din fata casei, sexul si barfa despre vedetele mizerabile ale iluziilor de la Holl]ood”. Un altul a adaugat ca “societatea viitorului ar trebui sa aiba chiar si niste servicii asemanatoare cu cele de la biserici, cu imnuri, meditatii si partasie la un nivel emotional de suport colectiv”. Cu alte cuvinte, religia provocata de credinta intr-un Dumnezeu este buna, dar Dumnezeul care a provocat-o este rau, pentru ca nu … exista.

Zilele trecute am citit un articol “stiintific” care postula credinta ca procesul evolutiv al omului nu s-a incheiat, ci s-a accelerat chiar in ultimii douasprezece mii de ani. Este deci loc pentru “mai bine”. Tema permanentizeaza sub alta forma ideea “supraomului” lui Nische si Hitler sau “ideologia omului de tip nou” a lui Lenin si Nicolae Ceausescu. Ce au facut acesti ideologi atei in tarile lor, Stalin ‘n URSS, Mao in Chinma, Pol Pot si kmerii rosii in Cambogia sunt dovezi de netagaduit impotriva aplicarii teoriei lor in practica sociala. Nu-i de mirare ca Biblia ne spune ca atunci cand va apare, Antichristul va fi la inceput ca unul dintre noi, iar dupa aceea “va intra in Templu si se va declara … Dumnezeu”, cel dintai nascut dintre mai multi frati, germenii unei umanitati divine.

Cine este Frank Pastore?

On January 6th 2004, Frank Pastore became the new afternoon drive-time host on KKLA 99.5 FM in Los Angeles. As a former professional baseball player with graduate degrees in both theology and political science, Frank integrates religion and politics with the news of the day in an entertaining and stimulating style at the intersection of faith and reason.

Frank pitched for the Cincinnati Reds from 1979 through 1985 before ending his eight-year major-league career with the Minnesota Twins in 1986. He graduated magna cum laude from National University in 1989 with a degree in business administration, then spent the next two years with the national leadership of Athletes in Action, the sports ministry of Campus Crusade for Christ.

In 1994, Frank graduated summa cum laude from Talbot School of Theology at Biola University with a master’s degree in philosophy of religion and ethics. In 2003, he completed his second masters degree, completing his graduate work in political philosophy and American government at Claremont Graduate School. Frank and Gina have been married for 28 years and have two adult children.
The Frank Pastore Show is the winner of the 2006 National Religious Broadcasters Talk Show of the Year.