Atitudine sau platitudine ?
21 03 2008(primita in E_mail)
In Evul Mediu un om se uita la niste oameni care construiau.
Un lucrãtor a trecut cu o roabã de mortar. „Ce faci?” l-a întrebat omul nostru. „Duc niste mortar, doar atât!” a rãspuns muncitorul.
Un altul a trecut cu niste pietre de temelie. „Ce faci?” l-a întrebat omul. „A, nimic. Doar car niste pietre”.
Apoi a trecut al treilea, cu niste materiale de constructie. „Ce faci?” a fost întrebat si el. Lucrãtorul a rãspuns: „Construiesc o catedralã!”
Ce credeti ca a detrminat atitudinea ultimului lucrator asupra vietii? Dar asupra calitatatii muncii lui?
Atunci cind te rogi pentru altii, consideri asta o corvoada sau te vezi impreuna lucrator cu Dumnezeu ?
Atunci când saluti pe cineva nou la biserica, faci ceva neimportant, sau vital pentru lucrarea lui Dumnezeu?
imaginea intreaga. imaginea de ansamblu a tuturor materialelor folosite si a efortului depus
dandu/mi cu parerea. calatorru
Poti sa-ti faci temele morocanos pentru ca te obliga tata,sau poti invata constient ca depinde viitorul tau de asta !
E nevoie de oameni nascuti din nou, nu doar de educatie crestina din familie…
Sunt prin adunari oameni “educati” care vaneaza mereu “faze” pentru a se distra.Chicotesc isi dau coate …nici nu se feresc.
Nepocaitii care ajung in biserica nu sunt orbi ,din contra sunt foarte atenti la astfel de lucruri si chiar apreciaza o mana intinsa…
Nu stiu, pritenia face parte din educatia primita acasa?