L-am cunoscut prin intermediul familiei sitiei male. In 1958, Traian Ban fusese arestat cel dintai din grupul “moisitilor”, pentru “vina” de a fi participat la adunari de rugaciune care “subminau” regimul popular nou instaurat si pentru ca a primit spre pastrare o copie a manuscriselor lui Vasilica Moisescu.
L-am gasit ca pe un om vesnic vesel, foarte multumit in ciuda unei existente pline de privatiuni. Era intotdeauna gata sa faca parte vizitatorilor lui din comorile de descoperirie dumnezeiasca pe care le primise. Camera lui era plina de planse, care din care mai fascinante si mai misterioase. Am fost ca un copil care patrunde pe usa “Disneylandului”, cu ochii mari, deschisi larg sa inghita daca s-ar putea toate imaginile fabuloase dimprejur.
Rand pe rand, maestrul Moisescu mi-a deslusit “taina cifrei sapte” asezate si in culorile curcubeului si in notele gamei muzicale, in “septada” sarbatorilor din anul evreiesc si in … bratele de aur ale sfesnicului din Templul de la ierusalim.
Acest om cu o viata unica in dimensiunile ei nepamantesti a “plecat” acasa la Domnul intr-un mod la fel de singular. I-au gasit corpul, golit de suflarea inaltata duhovniceste spre cer, aplecat peste masa pe care lasase un petec de hartie cu acest epitaf autobiografic:
Voi care-mi plangeti despartirea,
De-ati sti cat de ferice sunt!
Nu piere floarea in Iubirea
Ce m-a mutat de pe pamant.
E dulce sa privesti lumina cese revarsa pe pamant,
Dar mai de pret imi e odihna
Ce-I Dincolo de-acest mormant.
V-am fost imprumutat o vreme
Ne-m bucurat si-am suferit
Ca si pe mine-o sa va cheme
Acel ce toate-a randuit.
Sunt sigur ca acest “post” va trezi alte amintiri in aceia care l-au cunoscut mai indelung si mai indeaproape. Le asteptam.
2 responses so far ↓
eduard teodorescu // May 15, 2008 at 1:37 pm
L-am vazut prima data cand aveam vreo 17 ani. Venise in sfarsit si la adunarea din Pascani sa predice despre stele, piramide, cosmos si multe alte maretii ale creatiei lui Dumnezeu; erau lucruri greu de inteles, mai ales pentru cei mai varstnici. Trebuia sa fii cat de cat bun la mate, fizica, chimie si alte stiinte exacte la un loc ca sa pricepi ce spune acest mag al secolului XX. Unii cascau vizibil deja dupa 15 minute, dar noi liceenii eram ochi si urechi la mosu’ care scotea perle din ghiozdan, una dupa alta . Profu’ meu de fizica era el deosebit, dar aici era vorba despre cu totul altceva: aveam in fata ochilor un monument, un geniu al fizicii, matematicii, astronomiei si tot ce vreti, un savant ale carui vorbe le sorbeam cuvant cu cuvant si eram atent sa nu pierd nimic. Tot ce spunea el era de domeniul Enciclopediei…; unde mai gaseam noi asa taine spuse pe viu, mai ales pe vremea aceea (anii ‘77-’78)? Nelu Chitescu, unul din prietenii adolescentei mele, a organizat apoi o alta intalnire cu el, undeva… la o adresa necunoscuta. Toti “gura casca” astia ca mine am mers in seara aceea acolo sa-l ascultam pe magician pe indelete. A scos el tacticos toate plansele din geanta lui veche si plin de bucurie ne-a explicat ca a descoperit faptul ca Steaua Polara nu este chiar atat de “fixa” cum credem noi ci se roteste si ea in jurul unei axe… Schitele complicate, pline de indici si axe geometrice aratau concret si clar totul. Am ramas cu ochii in ceata… El calculase pozitia Stelei Polare de la vremea nasterii Domnului Isus si vazuse ca aceasta stea a efectuat deja ciclul ei de rotatie circa 2000 de ani (a spus el cati ani, cu cifre precise) pe o mica orbita si cam prin 1982 ajungea fix in aceeasi pozitie ca pe vremea primei veniri a Domnului pe pamant…
L-am mai vazut ultima data la el acasa pe cand eram student prin ‘84. Venisem in vizita la Arad cu un mic grup de tineri din Bucuresti, dar nu am putu incapea in acea mica chiliuta din curte, de 2×2x2 mc, plina de carti de sus pana jos. Era acolo un batranel mic si neinsemnat la prima vedere, parea paznicul de la poarta care trebuie sa ude florile, imbracat intr-un halat vechi si ponosit. Dar cand a deschis gura – ne vorbea plin de verva un academician in carne si oase, un adevarat doctor in stiinte, despre miscarea planetelor, despre stele si despre numar. Numarul acela lung, cu multe cifre, divizor comun fata de toate dimensiunile piramidei de la Ghizeh spunea totul despre tot, si transpus in litere vorbea clar ca Isus este Mesia cel proorocit, in conditiile in care a fost zidita pe vremea robiei evreilor in Egipt. Mi-am amintit de ceea ce imi spunea Nelu Chitescu intr-o zi: “vezi, despre acest om a profetit si Eminescu in “Scrisoarea a I-a”… Toti marii poeti sunt uneori si profeti. Citeste si ai sa vezi!” Am citit. Perfect adevarat. Cititi si dvs cu atentie acest fragment de la inceputul celebrei poezii:
“Iar colo batranul dascal, cu-a lui haina roasa-n coate,
Intr-un calcul fara capat tot socoate si socoate
Si de frig la piept si-ncheie tremurand halatul vechi,
Isi infunda gatu-n guler si bumbacul in urechi;
Uscativ asa cum este, garbovit si de nimic,
Universul fara margini e in degetul lui mic,
Caci sub fruntea-i viitorul si trecutul se incheaga,
Noaptea-adanc-a veciniciei el in siruri o dezleaga;
Precum Atlas in vechime sprijinea cerul pe umar
Asa el sprijina lumea si vecia intr-un numar.”
Ulterior am mers sa citesc cartea lui la BCU (Biblioteca Centrala Universitara Bucuresti). Am cautat printre rafturile imense acest nume: Vasile Moisescu. Am gasit: era o singura carte publicata – “Tratat de piramidologie”? Nu mai stiu exact, dar cred ca asa se numea. Oricum, este singura carte publicata in dreptul numelui lui V.Moisescu si BCU are, se pare, un singur exemplar pe care am avut onoarea sa il citesc si eu. Toata cartea trateaza semnificatia numarului magic al piramidei pe care de altfel Vasilica Moisescu nu a apucat sa o viziteze niciodata. Dar Domnul ii descoperise lui acest numar pe cand se afla in inchisorile comuniste, spre uimirea oamenilor de stiinta din toata lumea, dar si a unui rabin evreu care ii daduse un mic indiciu si ii spusese: “de esti tu acela ales de Domnul sa ii fie descoperit acest numar (taina piramidei), atunci indiciul meu te va ajuta”. Si l-a ajutat…
Cristian Moisescu // April 23, 2009 at 7:45 am
Multumesc pentru cele scrise.
Lucrez la editarea manuscriselor lui.