Sa ne imbracam frumos, cu podoabe sfinte !

Un vorbitor venit din Romania s-a aratat complet nemultumit de bluza cu care venisem la amvon si ne-a predicat apoi despre adevarata inchinare, laudandu-se ca el n-a fost la biserica fara camasa si cravata iniciodata in cei peste 35 de ani de slujire. Oare aceasta sa fie “problema” cu bisericile noastre?

Am facut greseala sa-i spun unui prieten evreu american crestin de motivatia romanilor pentru imbracatul frumos si solemn la serviciile divine … I-am spus, asa cum mi s-a spus si mie, ca daca cineva ar fi invitat la palatul regelui sau la biroul presedintelui statului nu s-ar putea duce imbracat oricum … I-am adaugat ca nici macar la o audienta pentru gasirea unui loc de munca nu te duci fara sa te “aranjezi” putin (cu tz, ca nu e vorba de fostul presedinte al Rusiei) …

A zambit si mi-a raspuns: “Ce departe ati ajuns voi, romanii, in formalismele religioase. Eu nu ma duc sa ma intalnesc cu Dumnezeu la Biserica. Eu Il duc pe Dumnezeu cu mine cand merg la Biserica … sa ma intalnesc acolo cu ceilalti membri in dumnezeiasca Lui familie. Eu plec cu Dumnezeu “de acasa”, de unde am petrecut impreuna cu El ziua si noaptea, seara si dimineata … Cu El am mancat la masa, cu El am fost la lucru, cu El am umblat pe strada, cu El am fost in masina, …

“Vezi tu, Daniel, Dumnzeul evreilor si al crestinilor din veacul intai n-a fost Dumnezeul “cladirilor”, nici al “caselor de rugaciune” si nici al “bisericilor sau catedralelor” in care sa intri imbracat ca la bal, ca la parada modei sau ca la audiente. Iehova nu ne-a lasat prada unei religii a locurilor sau a formelor, a chipurilor cioplite si a ritualurilor. Singurul loc in care Si-a “asezat” El simbolic prezenta a fost “Cortul intalnirii” si, mai tarziu, Templul, dar … tine minte ca in timp ce toate celelalte popoare se duceau “in Templu” sa se inchine zeului lor, Dumnezeu ne-a interzis noua acest lucru. In Cortul si in Templul evreiesc intrau numai preotii, nici acestia toti si nici acestia oricand …

Iehova a vrut ca sa ne fie un “Dumnezeu de aproape”, a carui “umbra sa ne fie “asezata pe mana dreapta”, Dumnezeul vietii noastre din afara Templului, Dumnezeul vietii de fiecare zi. Iehova ne-a poruncit sa nu-L inchidem inTemplu, ci sa vorbim despre El cu ai nostri “cand  vei fi acasa, cand vei pleca in calatorie, cand te vei culca si cand te vei scula (Deut. 6:7).

Iehova nu s-a jenat de hainele noastre “de acasa”. Doar la sarbatori ne-a cerut sa ne spalam si sa fim imbracati in straie curate. Evangheliile ni-L descopere pe Fiul gandind si comportandu-se asemenea Tatalui. “Slujbele lui divine”, predicile Lui, pildele Lui au fost desfasurate in universul intim si prafuit al vietii: pe malul apelor, in gradini, pe drum si in casele umile ale oamenilor. El nu si-a limitat activitatea la Ziua de Sabat sau la cladirile sinagogilor. Acestea nici nu i-au fost prea primitoare sau prietenoase …  In Templu a intrat doar ca sa argumenteze si sa faca curatenie, stii tu de ce gunoaie …”

Ascultandu-l mi-am adus aminte de o constare a lui Nicolae Iorga: “Oamenii L-au inchis pe Dumnezeu in Biserici ca sa fie ei mai liberi intr-o lume in care sa traiasca dupa capul lor”.

Oare nu uitam noi ca acelasi apostol Pavel care ne-a recomandat ca podoaba noastra sa nu fie in accentul pus pe “impletituri de par, nici cu aur, nici cu margaritare” a adaugat la aceasta lista de lucruri “de nedorit” si “hainele scumpe” pe  care ni le recomanda cei pretentiosi cu felul in care ne prezentam la adunare? (1 Tim. 2:9).

Oare nu s-ar putea ca noi, crestinii contemporani sa fim in contrasens cu Christos si in timp ce El Isi zideste Templul trupului sau spiritual, noi sa fim obsedati sa ne zidim templele noastre de piatra ?

Ati auzit pastori sau preoti, “veritabili curatori” ai edificiilor bisericesti, spunand: “Va rugam sa nu vorbiti in Biserica!” sau “din respect pentru locul acesta sfant, va rugam sa iesiti sa vorbiti afara” sau … “in biserica nu se rade!” … Oamenii acestia nu pricep ca, de dragul cladirii, sufoca si suprima viata normala a “bisericii vii”, a “trupului lui Christos”! Decat sa ai o asemena situatie, decat sa traiesti o asemenea confuzie, mai bine sa n-ai “Biserica” (de piatra) si sa practici intrunirile “Bisericii” prin casele membrilor ei!

Si mie mi-e draga “Casa Domnului” si, impreuna cu psalmistul, spun din toata inima: “Ma bucur cand mi sespune: “Haideti sa mergem la Casa lui Dumnezeu!” Imi dau seama ca avem nevoie de o casa de rugaciune in care inchinarea noastra sa nu fie deranjata de taraitul telefonului, de soneria de la usa, de galagia copiilor sau de cantatul gainilor. Un asemenea loc este de dorit pentru refugiul nostru din larma cotidiana si pentru inaltarea noastra spirituala colectiva. Dar “Casa lui Dumnezeu” n-are voie sa fie transformata intr-un templu pagan, (nu uitati ca numai paganii au avut temple in care sa intre pentru inchinare), iar crestinismul, ca si iudaismul stravechi, n-are voie sa devina un cult liturgic, ci unul “in duh si in adevar”, fara formalism ceremonial si fara locatii cu statut de “centru religios” (“vine vremea si a si venit cand nu va veti mai inchina lui Dumnezeu nici pe muntele acesta, nici la Ierusalim”).

Pentru evrei, locul de intalnire pentru studiu si rugaciune a fost “sinagoga”. Cine a citit despre ea in Noul Testament si cine o viziteaza astazi stie ca ea era si este insa un loc departe de a fi linistit sau liturgic (de-ati sti ce galagie este in sinagogile evreiesti!).

Oare nu cumva sub straiele noastre de sarbatoare pline de podoabe scumpe, venim la inchinare goi, fara podoabele sfinte ? Nu cumva, pierduti in admiratia “cladirii” cu aer conditionat si scaune plusate, am uitat sa verificam daca din casele noastre a venit impreuna cu noi si El ? Si oare plecand de la “Biserica” noasta de piatra, nu ne trezim si noi, ca rudele lui de altadata, ca L-am pierdut pe la Templu, cand am plecat de acolo singuri ?

Procedeul adaptarii formelor de cult crestin la realitatile locului si populatiei “increstinate” se numeste in eclesiologie “contextualizare”. Cat de mult are insa voia aceasta contextualizare sa modeleze viata celor chemati sa se inchine “in duh si in adevar”? Oare n-avem iar nevoie de un Luther care sa ne trambiteze necesitatea unei Refomatii contemporane?  “Ortobaptismul romanesc” tinde sa-si piarda impactul tocmai din cauza ca tindem sa devenim un cult al cladirilor, al clerului cu diplome aprobate de Institute teologice si instalati numai de foruri ierarhice. Chemandu-i pe cei dintr-o religie a formalismului sa se schimbe dupa Evanghelie, am ajuns sa nu nedeosebim prea mult in practica de bisericile pe care le cerem sa le paraseasca.

Daca va mai indoiti de aceasta, v-a recomand o carte cruda si controversata: “Pagan Christianity?: Exploring the Roots of Our Church Practices” – by Frank Viola and George Barna

Ea ne poate curata de formalismul religios adunat ca ciulinii pe straiele crestinismului de-a lungul istoriei lui multimilenare.

Product Description
Have you ever wondered why we Christians do what we do for church every Sunday morning? Why do we “dress up” for church? Why does the pastor preach a sermon each week? Why do we have pews, steeples, choirs, and seminaries? This volume reveals the startling truth: most of what Christians do in present-day churches is not rooted in the New Testament, but in pagan culture and rituals developed long after the death of the apostles. Coauthors Frank Viola and George Barna support their thesis with compelling historical evidence in the first-ever book to document the full story of modern Christian church practices.

From the Publisher
“Most contemporary Christians are massively ignorant as to how the church got to where it is today and of how much current church practice is due simply to accumulated tradition, with little or no roots in Scripture. This book provides a useful service in peeling back the layers of tradition, showing the origins of much that we today call “church.” Christians who want to be biblically faithful, regardless of their particular tradition or church form, can learn and benefit from the book.”
Howard Snyder, Professor of History and Theology of Mission, Asbury Theological Seminary, author of “The Problem of Wineskins” and “The Community of the King.”

“Why do we ‘do church’ the way we do? Most folks seem to assume that our Christian religious trappings can be traced all the way back to the first century. But they can’t. The things we hold dear-sacred buildings to meet in, pulpits, sacramental tables, clergy, liturgies, etc.-were unknown among Paul’s assemblies. PAGAN CHRISTIANITY looks at our major church traditions and documents when and how they appeared in the ages long after the apostles. Haven’t you ever wondered why people dress up in their best clothes for the Sunday morning service? PAGAN CHRISTIANITY unfolds the answer to this and numerous other questions looming in the back of many folks’ minds. Reading PAGAN CHRISTIANITY will open your eyes to the fact that the ecclesiastical emperor really has no clothes on.”
Jon Zens, editor of “Searching Together.”

“PAGAN CHRISTIANITY documents specific areas where contemporary church life violates Biblical principles. It is painful to read because it requires taking a journey beyond the comfort zone of our present paradigms. Whether you agree with all the conclusions the author draws or not, you will have no argument with his documentation. It is a scholarly work with an explosive conclusion. Particularly for those of us in the modern cell church movement, this is a valuable tool to force rethinking the meaning of the word “ecclesia.” The Holy Spirit is not pleased with churchianity as we practice it, nor is the watching unchurched world.”
Ralph W. Neighbour, Jr., author of “Where Do We Go From Here?” and founder of the Cell Church Movement.

“This feisty book attacks the incipient paganism that has been absorbed into historic Christianity over the years. It exposes the syncretistic weak spots in what we assume to be basic in our way of doing church. Thoroughly iconoclastic, it is also at the same time a good apologetic for the house church movement which has strong restorationist impulses. My guess is that it will anger some readers and thrill others. I am one of the latter. Whatever, it won’t be too easy to dismiss as it is really well researched and substantiated. I think it is definitely worth the read even if I do think it is a tad purist in tone. Just don’t drop it-it is likely to explode.”
Alan Hirsch, author of “The Forgotten Ways” and “The Shaping of Things to Come.”

“Driving out demons is easy – compared with changing habits and traditions of man that develop into idols, to give us what only God should give us: identity, security, destiny. As in a child, the original God-given conscience is clean and clear. Many new born Christians feel the same and have an automatic feel for what is right. But in the case of organized Evangelicalism in the West, they are swiftly taken into a religious system that basically believes everything that Mom and Pap says — and happily embrace “church practices” that are not in the Bible. Many just “know” at some point something is terribly wrong with Church-as-they-know-it. PAGAN CHRISTIANITY not only substantiates these ill feelings in millions of Christians with hard facts, but it provides us with a road map for the journey ahead. Once we know where we went wrong, repentance and finding the right way forward comes much easier.”
Wolfgang Simpson, author of “Houses That Change the World.”

About these ads

About barzilaiendan

evreu crestin roman american
This entry was posted in Raspunsuri la intrebari. Bookmark the permalink.

7 Responses to Sa ne imbracam frumos, cu podoabe sfinte !

  1. Pingback: Sa ne imbracam frumos, cu podoabe sfinte ! « Radical Discipleship

  2. Jill says:

    The sequel to “Pagan Christianity?” is out now. It’s called “Reimagining Church”. It picks up where “Pagan Christianity” left off and continues the conversation. (“Pagan Christianity” was never meant to be a stand alone book; it’s part one of the conversation.) “Reimagining Church” is endorsed by Leonard Sweet, Shane Claiborne, Alan Hirsch, and many others. You can read a sample chapter at
    http://www.ReimaginingChurch.org
    It’s also available on Amazon.com. Frank is also blogging now at http://www.frankviola.wordpress.com

  3. Val says:

    Interesant comentariul tau despre tinuta in “Biserica” si ma bucur de tot ce ai scris. Ma surprinde, pt ca din predicile tale, cam reiese ca esti cam legalist in privinta asta. Pt mine e clar ca a te imbraca cu podoabe sfinte nu are nimic sau mai nimic deaface cu imbracamintea exterioara ci cu starea interioara. Imbracamintea este Isus Cristos, nu hainele pomosite sau cele scumpe. Imbracamintea exterioara are mai mult deaface cu cei din jur (pe ei ii umilim atunci cand ne imbracam exagerat si scump, pt ca ei poate nu au posibilitatile noastre) si nici nu e un semn cum ca ai fii sfant si drept inaintea lui Dzeu atunci cand te impopotonezi, dar nu ca l-ar deranja pe El.

  4. Pingback: Sa ne imbracam frumos…

  5. Pingback: Creștinism păgân! « Vestea Buna

  6. Pingback: Concurs August 2010 « Oradea Evanghelică

  7. Pingback: www.gtd.ro (beta)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s