Va invit sa cititi un material documentar al Securitatii despre Liviu Olah pe blogul lui Daniel Mitrofan (aici) (http://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com/2007/12/08/fratele-olah-liviu-in-obiectivul-securitatii/)
De la Florian Guler, Detroit:
Fratele Olah a plecat Acasa. Poate doar lipsa mea de informatie ma face sa am impresia ca evenimetul trece „prea discret” pe langa noi. Spune un filosof ca:
« Faptele rele ale omului le sapam in bronz faptele bune le scriem pe apa. »
Mi-a venit o amintire cu fr Olah. Era in 1978 primavara ( nu,nu am memorie buna dar tocmai ma indragostim in acea primavara). La Biserica din cartierul Bujac din Arad, miercurea erau seri de evanghelizare . Intr-o seara Inspectorul Cultelor impreuna cu cineva pe care nu il cunosteam, la sfarsitul seviciului, s-au apropiat de fr Olah si l-au invitat, in soapta, undeva (cred ca la securitate sau militie) . Cineva a observat si a strigat: « Au venit sa il ia pe fr Olah ». In cateva secunde cei doi si fr Olah au fost incercuiti de o multime de barbati ; la varstra mea de atunci, eu as fi preferat « o hartaga de vorbe » cum ar zice Sorin A, prietenul meu. Dar fratii intelepti au inceput sa se roage in cerc cu voce tare si pe rand. Era de fapt si o buna ocazie de evanghelizare. Trebuie sa recunosc insa ca nu toti am fost duhovnicesti in rugaciunile nostre. Dupa ce au ascultatmai multe rugaciuni, cei doi au plecat. In mijoc ramasese numai fr Olah.
P.S. – Daniel Branzai: Intamplarea mi-a fost confirmata de Nelu Dambeanu, acum i biserica noastra din Anaheim, care atunci a fost si el unul din cei ce-au format cercul de protectie si rugaciune.
***********************************
Potrivit regretatului pastor Martian Cocian, fratele Olah cind a fost repartizat dupa terminarea facultatii de drept i-a spus directorului ca e credincios-fara sa-l fi intrebat. Directorul a “apreciat” foarte mult sinceritatea tinarului Liviu Olah, drept pt care i-a dat o functie inferioara pregatirii sale… Deh, era greu sa fii sincer in comunism…
***********************************
Sylvia Lazarescu:
Frate Brinzei, vreau sa va impartasesc una din amintiri cu fam. Olah.
Cind a plecat din Arad spre America, Primarul orasului i-a dat masina si pe
sofer sa-i duca la Bucuresti. Au gazduit la fam. Cipau si erau necajiti ca se stricase masina Primarului. I-am dus la fratele meu la atelier, ia reparat-o, iar a doua zi, am fost cu ei sa-i ajut la vama, trebuiau duse cu o zi inainte. Am avut Harul sa-l ascult de multe ori predicind.
*****************************************
Pascu Geabou:
Cu fr. Liviu Olah am fost coleg de clasa la Seminarul Teologic Baptist din Bucuresti. Am fost foarte apropiati ca frati de credinta si prieteni. Deseori ne consultam in multe din problemele importante ale vietii, avind si timp de rugaciune cu el, in ascuns. Invatasem nu de mult la Istoria Baptistilor, despre fratii nostrii anabaptisti care, sub sub domnia lui Maria Tereza, au putrezit de vii prin inchisori. Eram cu Liviu la rugaciune, sus la mansarda cladirii nr.2 a Seminarului, si-mi aduc aminte cind se ruga zicind:
“Doamne ! Daca va trebui sa putrezim si noi de vii in inchisorile comuniste, da-ne putere s-o facem cu bucurie pentru Numele Tau ! Amin !”
Liviu Olah a fost insufletit de o dragoste mare si sincera pentru Dumnezeu si de aceea a ars ca o torta vie, predicind Evanghelia in lungul si latul Romaniei, predicind de trei, de patru si chiar de mai multe ori intr-o singura dumineca. Din cauza aceasta a dat mult de lucru autoritatilor de stat, comunistilor, securistilor si informatorilor acestora, care trebuiau sa alerge si ei dupa el, sa-l urmareasca.
Asta sa intimplat pina in ziua cind a parasit tara si a mers cu visuri mari in America, unde spera ca in libertate sa faca mult mai mult pentru Dumnezeu. Nu stiu cit de multumit a fost sau este el de ceia ce a realizat in America, dar comvingerea mea a fost si este aceia ca Fr. Liviu Olah n-a parasit Romania comvins ca-l trimite Dumnezeu in America.
Din cite-mi aduc aminte eu ca prieten al lui, din discutiile avute cu el inainte de plecare, eu cred ca el nu avea siguranta ca este sau nu voia Domnului sa plece din Romania. Eram odata impreuna invitati la o nunta la Resita. Pe cind eram la masa si fratii s-au distrat pe seama noastra oferindu-ne un “Tort din mamaliga”… imi amintesc cum Liviu imi punea mereu aceiasi intrebare, o intrebare staruitoare al carei raspuns il interesa foarte mult: “Ce parere am eu despre plecarea lui din Rominia. Face bine sau rau ?”.
Repetarea aceleiasi intrebari, pina in preziua plecari, ma facut sa cred ca el nu avea incuviintarea ca este in mod sigur voia Domnului sa plece sau nu din tara. Si deaceia eu i-am raspuns de fiecare data la fel, atit la Resita, cit si seara inainte de a pleca din Bucuresti, pe cind se afla la fr. Cipau, cu 7-8 ore inainte de a pleca: “Liviu, multi ,majoritatea celor care au plecat peste ocean si-au motivat plecarea cu cuvintele :”Asa este voia Domnului”. Dar timpul va dovedi si in cazul lor si in cazul tau, daca a fost sau n-a fost voia Domnului sa plece, privind la ceia ce au facut sau n-au facut acolo.” Unii s-au dus sa-si faca un nume, nume de Dr. in teologie, altii sa-si imortalizeze numele in istoria conducerii Asociatiei Baptiste din S.U.A. Australia si Canada, altii sa faca avere, iar unii care nu sint chiar asa de multi, precum fr.Pit Popovici au dovedit cu prisosinta ca Domnul i-a trimis fiindca s-au pus la dispozitia lui Dumnezeu, nu i-a interesat nici numele, nici averea, ci au fost si sint inca folositi din plin pentru slava Lui D.zeu.”
Oricum, oamenii mari au fost ajutati in realizarile lor cele mari de ajutoare potrivite,care nu i-au tras inapoi ci i-au ajutat sa realizee lucruri mari pentru Dumnezeu. Ma rog Domnului ca fr. Liviu Olah sa ramina o pilda pentru lucratorii mai tineri si osteneala lui pentru Domnul sa nu fie zadarnica.
*****************************************
Mark Hobafcovich
Am avut harul sa-l cunosc pe fratele Liviu Olah in urma cu 23 ani in anul 1985 cand eram un tanar in Melbourne Australia. Fratele Liviu era intr-o vizita misionara in Australia chiar in luna Ianuarie cand era programata nunta mea si a sotiei Christine. Fratele Liviu a predicat la nunta noastra
A fost un OM MARE a lui Dumnezeu, demn de a fi urmat in credinciosia lui fata de Domnul si devotamentul lui fata de misiunea pe care o avem ca si credinciosi de a face ucenici ai Domnului Isus.
***********************************************
Monica Novacescu:
Dumnezeu sa va binecuvinteze! Eram un copil …….dar stateam seara pe vremea cand comunismul era prezent peste tot, si ascultam programul la radio, predicile fratelui Olah si ale fratelui Ton impreuna cu parintii mei. Erau mesaje de zidire spirituala,mesaje care eu nu le pricepeam prea mult,pentru ca eram mai mica….dar cu timpul am inteles ca acesti oameni sunt intr-adevar oameni care traiesc dupa voia lui Dumnezeu si prin care Dumnezeu isi face lucrarea aici pe pamant si continua si astazi prin fratele Ton,deoarece fratele Olah si-a sfarsit alergarea si a fost chemat acasa de Domnul.Ma rog Domnului ca in locul fratelui Olah ,Dumnezeu sa scoata alti lucratori pentru a-i continua lucrarea aici pe pamant.Domnul sa intaresca familia care trece printr-un moment greu,dar sa nu uitam ca in curand ne vom intalni Sus la Tatal.
*******************************************************
Învingătorul morţii, Câştigătorul veşniciei
de Caius Obeada
Scripturile ne învaţă că credinţa vine în urma auzirii, iar creşterea vine în urma cizelării a Celui ce a dat credinţa. Fiecare creştin are momente în viaţă când este confruntat cu veşnicia, când ajunge să experimenteze prezenţa Celui care dă viaţă, sau ajunge să cunoscă copii a lui Dumnezeu care în planul veşniciei lasă o amprentă a divinităţii. Pe unii din aceşti mesageri a divinităţii ajungem să-i cunoştem printr-o experienţă, sau să fim plasaţi în planul veşniciei „la locul potrivit, la timpul potrivit”.
Liviu Olah este unul din acei mesageri a Domnului pe care am ajuns să-l cunosc în tinereţe. Eram un „tinerel” plin de entusiasm, doritor în cunoaşterea Scripturilor, a înţelegerii voii lui Dumnezeu. Un doritor de cunoaştere a rolului pe care rugăciunea o joacă în viaţa credinciosului, curios în a cunoaşte ce aş putea face şi cum folosind exemplu Domnului Isus în rugăciunea.
Născut în Constanţa, un oraş cu mii de ani de istorie, construit pe malurile Mării Negre, am avut binecuvântarea de a cunoaşte şi vedea mulţi din mesagerii divinităţii la amvonul adunării noastre, sau pe malul mării la o cură de soare şi linişte, a priveliştii pe care marea o dă tuturor. În această adunare, trei mesagerii a Domnului au ajuns să lase o amprentă a divinităţii, o înţelegere a Cuvântului care m-a schimbat pentru restul vieţii. Înţelegerea rugăciunii mi-a fost schimbată complet şi definitiv prin influenţa divină a trei mesageri: Liviu Olah, Marcu Nichifor şi Ştefan Dumitru.
Liviu Olah a fost chemat acasă după planul veşniciei, însă nu înainte de a împlini chemarea şi voia Celui care l-a trimis. Un om enigmatic pe care mulţi nu l-au cunoscut în persoană, dar care au ajuns să cunoască inevitabil rodul slujirii sale Dumnezeului care i-a dat viaţă. Un slujitor care a studiat avocaţia, ajunge să perfecţioneze pledoarea pentru muritori în faţa Dumnezeului veşniciei. Acest viteaz ajunge să înţeleagă necesitatea rugăciunii, să fie un exemplu familiei, prietenilor şi bisericiilor unde ajunge să slujeacă sau să vestească Evanghelia. Un avocat care a înţeles necesitatea credinciosului de a comunica cu divinitatea, necesitatea de a rămâne în planul veşniciei prin rugăciune şi vestire a Evangheliei.
În ani când am ajuns să cunosc (din auzite) de fratele Olah, la grupul tineretului din Constanţa se studia scopul rugăciuni. În discuţiile cu alţi tineri am ajuns să cunosc despre trezirea spirituală din biserica din Oradea unde fratele Olah slujea. Eram un grup de tineri interesaţi să cunoaştem şi să experimentăm puterile rugăciuni. Ajunsesem să ne strângem suplimentar pentru ore de rugăciune. Auzisem că in biserica din Oradea pentru o perioada de timp corul nu mai cânta, programele de duminică seara erau oprite, fratele Olah cerând bisericii să se pocăiască, şi să se pregătească spiritual pentru împlinirea voii Sale, rugăciunea fiind modul de comunicare cu Dumnezeu.
În acei ani prin Constanţa, în mijlocul tinerilor se auzea despre importanţa rugăciunii în viziunea fratelui Olah:
1. aducerea unei jertfe la altarul lui Dumnezeu implică o curăţenie personală.
2. o prezentare în faţa altarului implică a fi copil a lui Dumnezeu.
3. a te prezenta in faţa unui Dumnezeu sfât implică a fi sfânt.
4. o curăţenie personală implică o viaţă de comunicare, o viaţă de rugăciune.
Acest om a lui Dumnezeu face cunoscut frăţietăţii că rugăciunea este modalitatea unei apropieri de Dumnezeu, o modalitate de cunoaştere a divinităţii, o sfinţire a unei vieţii care nu are nici un beneficiu înafara prezenţei Celui care a dat totul pentru mântuirea noastră. În acest concept, fratele Olah îşi pregăteşte biserica pentru o trezire spirituală, oprind spectacolul şi jertfele false, încurajând chiar şi pe copii să se roage fierbinte nu numai pentru părinţii lor, dar şi pentru neamuri, vecini, învăţători.
Oradea se înfierbântă la puterea rugăciunii, orele de rugăciune din cursul săptămânii ajung să fie pline, rugăciunea fiind tema principală a bisericii, fiecare pregătindu-se pentru a aduce o jertfă curată şi plăcută Dumnezeului Atot-puternic. Unii din tinerii Constanţei la auzul chemării indirecte a fratelui Olah, ajung să introducă şi ei carneţele de rugăciune, iniţiind rugăciunea fierbinte pentru cei din jurul noastru, cerând Domnului trezire spirituală.
Exemplu bisericii din Oradea şi a chemării pe care fratele Olah o face, ajunge mai târziu să fie practicată în Constanţa la săptămâna de evanghelizare pe care fratele Ţon avea să o ţină cu câţiva ani mai târziu, prin 1978-79. Un grup de tineri, folosind exemplu lansat prin chemarea fratelui Olah, susţin în rugăciune continuă pe fratele Ţon în timpul săptămâni de evanghelizăre. Aceşti tineri, ajung să prefere osteneala rugăciuni pe genunchi în faţa Dumnezeirii, în loc de a fi pe prima bancă, în a se bucura de mesajul şi binecuvântarea prezenţei fratelui Ţon. Într-o câmăruţă la subsolul bisericii, în timp ce fratele Ţon predica, aceşti tineri erau pe genunchi. Acea săptămână, după unele calcule ar fi produs 150 de suflete care ar fi primit mesajul Evangheliei. Constanţa ajunge să experimenteze puterea rugăciuni prin un grup de tineri zeloşi, care sau abandonat pe genunchi în faţa Dumnezeiri prin mijlocire pentru împuternicirea viteazului care predica Evanghelia Cristosul viu.
Fratele Olah ajunge să viziteze Constanţa în câteva rânduri, re-afirmând cea ce deja ne era cunoscut. Începând să predice cu o voce calmă care producea o adâncime şi cercetare, fratele Olah ajunge să pună în comoţie duhurile copiilor lui Dumnezeu, cerând cerului şi prezenţei divinităţii o revărsare a Duhului printr-o trezire spirituală. Îmi aduc aminte de ultima cântare a serii care ajunge să producă o înălţare a unei jertfe în faţa Dumnezeirii, prin cuvintele cântării „Mărire Ţie” prin care orchestra şi corul produce o atmosferă înălţătoare în care adunarea sfinţilor nu mai poat să stea pe bancă ci se ridică în picioare în adorare a Celui care a dat viaţă fiecărui muritor.
Cuvântul lui Dumnezeu prin gura viteazului Olah, cucereşte inimile copiilor Săi cerândule pocăinţă, iar din numărul celor care vizitau adunarea în acea seară, o parte dintre ei ajung să se predea Evangheliei pătrunzătoare a Celui care a murit pe lemnul Crucii. Acest Olah mai puţin cunoscut României, ajunge să aducă pe mulţi la o părtăşie cu Dumnezeul care a produs o trezire a bisericii Domnului din anii 1970. Oradea a beneficiat de smerenia şi exemplu acestui vizionar, viteaz al Domnului aşa cum ne-am bucurat şi noi de pe coasta de est, în oraşul istoric a poetului Ovidiu.
Nu cunoaştem complet istoria vieţii lui Olah, înafara faptului că un viteaz a Domnului a venit într-o lepădare de sine, cerând Domnului să-şi facă voia Sa prin acest rob smerit, un om al rugăciunii, un entuziast a predicării Evangheliei. Acest Olah este folosit de Dumnezeu în Oradea, acest viteaz stârneşte o trezire care şi în zilele noastre este recunoscută prin numărul aleşilor lui Dumnezeu nu numai din Biserica din Oradea dar şi din Timişoara, Arad, Făget, şi restul bisericilor unde ajunge să aducă mesajul pocăinţei şi a rugăciunii.
În spiritul lui Ilie şi puterea evanghelizării lui Pavel, acest vitez ne-a lăsat un exemplu a trăirii în Cristos. Venit în tăcere, plecat la veşnicii în hainele biruinţei, aceste rânduri încearcă într-o minisculă prezentare să aducă aminte de existenţa unui vitez al Domnului care ajunge să învingă moartea câştigând veşnicia.
Coram Deo!
***************************************
Iosif Sarac:
“VIATA FR. LIVIU OLAH – O VIATA MARCATA DE TREI DORINTI”
1. A fi gasit in Hristos – Filipeni 3:9 : “Sa fiu gasit in El, nu avand o neprihanire a mea, pe care mi-o da Legea, ci aceea care se capata prin credinta in Hristos, neprihanirea pe care o da Dumnezeu, prin credinta.
2. A proslavi pe Domnul Isus Hristos cu indrazneala – Filipeni 1:20: “Ma astept si nadajduiesc cu tarie ca nu voi fi dat de rusine cu nimic, ci ca acum, ca totfrsuns, Hristos va fi proslavit cu indrazneala in trupul meu, fie prin viata mea, fie prin moartea mea”.
Fr. Liviu Olah ramane in istoria bisericilor baptiste romaneste un exemplu de indrazneala in proslavirea Mantuitorului nostru Isus Hristos.
3. A locui cu Hristos – Filipeni 1:23: “As dori sa ma mut si sa fiu impreuna cu Hristos…”
Cele trei dorinti au marcat vietile sfintilor prin vremuri si vor caracteriza pe toti acei ce merg pe calea lui Dumnezeu.
Credem ca fr. Liviu Olah este acum impreuna cu Mantuitorul pe care L-a iuvit, L-a slujit si L-a proslavit.
Dorim, atat eu cat si familia si biserica, ca Dumnezeu sa mangaie familia si pe toti credinciosii care prin ani l-au sprijinit in rugaciune pe cel care a fost fr. Liviu Olah.
***********************************************
Gug Ioan, San Antonio, TX:
“Scumpa este inaintea Domnului moartea celor iubiti de El” . . . Aceasta afirmatie a Psalmistului este cea mai reala realitate cu privire la plecarea dintre noi a marelui barbat a lui Dumnezeu . . evanghelistul Romaniei fratele Liviu Olah.
Numai Vesnicia va putea cintari si rasplati slujirea acestui umil om al rugaciunii “Daniel Stefan” . . autor al cartii Importanta Rugaciunii . . venita ca “piinea calda” din Cer pentru acea vreme .
Ma numar printre miile de oameni convertiti de Dumnezeu prin slujirea lui Liviu Olah. In iarna anului 1970 ma aflam la balconul Bisericii Baptiste de pe str. Romuluis din Timisoara . . printre sutele de elevi si studenti care s-au dus acolo sa-l asculte pe predicatorul care deja devenise tinta autoritatilor comuniste din acea vreme . . pentru ca simteau si vedeau ca Olah Liviu devenise deja o autoritate spirituala in Biserica Baptista.
Mesajul transmis de dinsul in una din acele duminici era intitulat : “Ce ai in mina ?” “Doamne am . . o prastie si citeva pietricele . . un pumn de faina si putin undelemn in ulcior . . am doar doi banuti . .” si dupa multe exemple date din Scriptura fratele Liviu si-a ridicat privirea spre balcon si . . uitindu-se “la mine” a intrebat: “Tu ce ai ? Poate zici: “Doamne nu am nici un ban in buzunar, sunt un student sarac” . .asta eram eu ! “Predati viata in Mina Mea, zice Dumnezeu si . .vei vedea ce voi face Eu cu viata ta !”
Acesta a fost apelul la care mi-am deschis inima pentru Dumnezeu . . Apoi in septembrie 1973 la botezul mare din Oradea cind am incheiat legamintul cu Domnul in apa botezului . . dinsul era in Oradea . . a vestit Cuvintul, si apoi a fost ales ca pastor acolo . . Fratele Liviu m-a invatat sa ma rog . . sa fiu foarte serios in relatia mea cu Dumnezeu.
Multumesc Domnului cu lacrimi in ochi pentru acest mare barbat al lui Dumnezeu, pentru slujirea lui intr-o vreme de mari nevoi spirituale in Romania. Plecarea lui inseamna o mare pierdere pentru pamint . . DAR “inaintea Domnului” plecarea lui este “scumpa” spune Scriptura ! Acesta este . . in termenii folositi de dinsul la multe astfel de ocazii . . “rampa de lansare in Vesnicia lui Dumnezeu” !
Domnul sa mingiie si sa insoteasca cu prezenta Sa familia ramasa in urma !
Frate LIVIU, la revedere . . in slava vesnica, acolo unde toti vom trai in curind “fericita noastra nadejde” !
Fie ca plecarea dinsului, sa fie ocazia intoarcerii multor suflete la Domnul si dorinta re-dedicarii noastre mai mult in scopurile lui Dumnezeu de largire a Imparatiei Sale ! AMIN .
***************************************************
Octavian Baban:
Se duce, incet, generatia parintilor nostri, cei care acum sunt in a saptea decada a vietii. Intre ei, Liviu Olah a fost un evanghelist de exceptie, prin care Dumnezeu ne-a vorbit tuturor celor din Romania comunista, in anii 70-80. Daca Iosif Ton era vocea teologiei evanghelice, cu studiile sale in strainatate, daca Marcu Nichifor era vocea spiritualitatii evanghelice carismatice, ajunsa la noi din vremurile interbelice, Liviu Olah reprezenta o spiritualitate noua, moderna, a credinciosilor baptisti din Romania.
El a inteles ca intr-un veac in care informatia era mult ingradita, evanghelizarea nu ar fi mers inainte prin exercitii de comunicare inteligenta, teologica, ci prin sfintire personala si avant in ascultarea de Dumnezeu, prin dragoste si rugaciune. In privinta aceasta el a fost cat se poate de evanghelic, de baptist, intr-o lume ortodoxa, in care sfintenia personala este destul de rara, in orice caz, nu un fenomen de masa.
In al doilea rand, el a predicat, cum ziceam, foarte modern. Cand il ascultai, si l-am ascultat de multe ori, vedeai altfel lumea spirituala, cosmosul, planeta, continentele, prin ochii contemporanilor si printr-un limbaj extraordinar de actual. Dumnezeu era Dumnezeu tatal, tatal cosmosului, creatorul care pentru credinciosi era “taticul” (avva). Ascultatorii auzeau apoi despre Satan care era domnul intunericului, printul intunericului, si care era mereu infatisat ca invins si dezbracat de putere inaintea lui Dumnezeu: credinciosul din vremea aceea se simtea incurajat si entuziasmat sa traiasca in victoria lui Dumnezeu si se simtea aproape de El, in grija celui care a creat cerurile si pamantul. Ascultand evanghelia vestita de L. Olah te simteai, in acelasi timp extraordinar de integrat in lumea prezenta. Olah vorbea relativ usor despre stiinta, despre evenimentele lumii moderne, simteai ca lumea prezenta era sfintita, ca temeliile ei erau aceleasi cu ale mesajului biblic, te simteai acasa in batalia si in istoria mantuirii, nu strain si exilat, cum doreau comunistii sa ne simtim (asta nu inseamna ca apostolul Petru nu are dreptate cand spune ca suntem straini si calatori in lumea aceasta). Liviu Olah a detronat limbajul de lemn (generat adesea de rutina amvonala si de cea academica, in seminarii), intr-un mod categoric, si a adus o adiere proaspata de evanghelism actual, contemporan, la nivelul ascultatorilor. Ar fi bine ca mai multi predicatori contemporani sa prinda spiritul libertatii si bucuriei, al voiosiei cu care predica Liviu Olah.
In al treilea rand, cum multi au sesizat, el a fost un om de viziune, care a transmis duhul acesta multor altora: el se ruga pentru timpurile cand evanghelia se va vesti pe stadioane, la radio si la tv, cand libertatea vestirii va fi cu mult mai mare. In privinta aceasta, daca I. Ton visa scoli si influenta academica, L. Olah visa predicare si influenta in mass-media a crestinilor. Probabil ca acesta este punctul in care generatia noastra trebuie sa ceara cu intensitate, in rugaciune: Doamne, da-ne o viziune a lumii care va sa vina, a domniei Tale, a cresterii imparatiei tale!
Fara o viziune de anvergura, Biserica este slaba. Prin puterea Duhului, matura, cu viziune si dragoste, lucrarea Bisericii schimba lumea in care traim. Liviu Olah, multumim pentru dragoste si focul sfinteniei, si al predicarii, pentru slujirea de o viata. Domnul sa-ti ridice urmasi spirituali pe masura!
Categories: Amintiri
Anticipări primăvăratice pline de speranță 
Barzilaiendan 
Rugat de Liviu Tiplea, pastorul bisericii BETANIA din Los Angeles, as vrea sa am cateva cuvinte despre cel care a fost pastorul LIVIU OLAH. Imi este atat de greu sa scriu despre acest om, intrucat ori ce as scrie si oricum mi-as alege cuvintele, nu voi putea exprima, respectul si adevaratele sentimente pe care le-am avut fata de dansul. L-am cunosct in anii 1969-1970, la inceputul lucrarii lui in Timisoara. Eram in primii ani de studentie. Imi aduc aminte ca, la initiativa fratelui Liviu OLAH, era un grup de tineri, care in timp ce predica, ei se rugau in anexa mica a bisericii Nr1…asa se explica succesul deosebit care l-a avut in lucrare la Timisoara, atragand atentia “oficialitatilor”… Dupa transferul “disciplinar” la FAGET, aproape in fiecare dumineca, studentii din Timisoara luau trenul si mergeau la FAGET sa-l asculte pe fratele Liviu Olah…dar anii au trecut si orice impotrivire din partea autoritatilor nu era decat o noua usa de evanghelie deschisa pentru fratele LIVIU OLAH. Mare a fost bucuria mea cand in 1990, de thanksgiving, ne-am reintalnit pe meleagurile Californiei. Am gasit, acelasi om, plin de inflacarare pentru DOMNUL. Este adevarat conditiile erau mult diferite. Lucrarea era mult mai grea. Caracterul, in schimb i-a ramas acelas, al unui om al lui Dumnezeu. Eu, fiind incepator in AMERICA, aveam greutatile inerente unui emigrant. Aveam nevoie de un om al lui DUMNEZEU, cu care sa ma rog, care sa ma inteleaga si sa ma incurajeze. Fratele LIVIU, a fost un astfel de om pentru mine. Veneam din Sacramento pana in Los Angeles, (400 mile) sa am partasie cu fratele LIVIU. Ma intorceam incarcat spiritual. M-a durut sa vad cum in timp,in fiecare zi sanatatea dansului se degrada tot mai mult. M-am bucurat insa sa vad, cum omul dinauntru crestea, in aceiasi proportie. Simpla prezenta in jurul lui era suficienta sa simti prezenta DUHULUI SFANT. Ultima data cand l-am intalnit, era la “plecarea acasa “a unuia dintre bunii mei prieteni, Cornel Dirpes, care la randu-i a avut o apreciere speciala fata de fratele Liviu Olah. Atunci ne-am imbratisat cu fratele Liviu OLAH, pentru ultima data aici jos. Fara a incerca sa-l flatez pe Liviu Tiplea, vreau sa-i multumesc pentru respectul care l-a avut fata de fratele Liviu Olah pana in ultima clipa a vietii dansului. DOMNUL sa-i rasplateasca. Frumoasa colaborare dintre Liviu Tiplea si Daniel Branzei, precum prezenta la inmormantare a fratelui Pavel Nicolescu, impreuna cu ceialalti pastori din Asociatie, au facut din acest servici funebru o adevarata sarbatoare, aratand respectul de care s-a bucurat fratele LIVIU OLAH, printre fratii romani de pretutindeni. Acest om prin care DUMNEZEU a zguduit ROMANIA in ani ’70!! DOAMNE RIDICA ASTFEL DE OAMENI AI TAI SI IN SECOLUL al 21-lea!!
In amintirea fratelui LIVIU Olah,echipa noastra care traduce cantari,a tradus frumoasa cantare MERG ACASA:
PARCA SIMT SI ACUMA
MINA TATALUI MEU,
SI GLASUL LUI BLIND MI-A RAMAS,
“OBOSIT ESTI COPILE, E DRUMUL PRE GREU,
IN CURIND VOM AJUNGE-ACAS’
REFREN: MERG SPRE CER, EU MERG ACAS’
NU MA TINE NIMIC AICI,
DORESC SA AJUNG IN CERESCUL LOCAS
SA FIU CU CEI FERICITI
UMBRA SERII SE LASA,
ZIUA APROAPE-A TRECUT,
SPRE CASA, PUTIN A RAMAS,
INSA TATAL, CE-N VIATA MEREU M-A CONDUS,
ACUM, MA CONDUCE-ACAS’
REFREN: MERG SPRE CER, EU MERG ACAS’
NU MA TINE NIMIC AICI,
DORESC SA AJUNG IN CERESCUL LOCAS
SA FIU CU CEI FERICITI
pe care o gasiti cantata in
Ioan-Nelu Cintean
Asist.pastor GRACE ROMANIAN BAPTIST CHURCH
Sacramento,CA
A DISPARUT PENRU O VREME
A disparut pentru o vreme o stea stralucitoare,
de pe bolta instelata, a crestinilor baptisti
si ne-a lasat pe toti in urma-i
intristati, dar optimisti;
fiindca stim ca intr-o zi
sus, in cer ne-om intalni.
A plecat la Domnul, evanghelistul prin care,
s-a facut in Romania splendida lucrare
de trezire siprituala,
a crestinilor aflati intr-o stare de-amorteala
si a celor ce traiau, o viata imorala.
S-a mutat in Tara Sfanta proorocul care, ne spunea
ca-ntr-o zi vom asculta
Cuvantul vestit pe stadioane,
prin televizor si megafoane,
fara sa fim urmariti si hatuiti
de securistii cei smintiti.
A disparut dintre noi, cerdinciosul ne-nfricat
hartuit si amenintat,
ce le spunea la comunisti:
ca de nu s-or pocai,
iadul ii va inghiti!
A plecat la Domnul pastorul care,
punea accent pe pocainta si pe rugaciune,
pe dragoste si fapte bune.
El a dorit atat de mult sa se mute in casa sfanta,
pregatita de Isus,
si Domnul l-a luat, in Tara de sus.
Viata fratelui Liviu Olah, in dureri, aici s-a stins,
dar dincolo, in vesnicie,
in fericire s-a aprins.
Daca vrem cu-adeverat memoria sa i-o cinstim,
el ne zice: sa nu-l plangem, nici sa il jelim,
ci sa stam, sa ne-amintim,
cum adesea ne spunea,
sa ne pocaim!
Moise Sipa
In amintirea fratelui Liviu Olah