Paul Negrut raspunde

Raspuns la intrebarea fratelui pastor dr. Marius Cruceru, UEO Oradea
septembrie 19, 2009 · de VP Rev. dr. Paul Negrut
http://negrutpaul.wordpress.com/2009/09/19/raspuns-la-intrebarea-fratelui-marius-cruceru/ <http://negrutpaul.wordpress.com/2009/09/19/raspuns-la-intrebarea-fratelui-marius-cruceru/>

La intrebarea pusa de fr. pastor dr. Marius Cruceru:

“Stimate Paul Negrut,

In ultima vreme, dupa aparitia in presa a cazului [pastorului informator] Beniamin Poplaceanu, (VP al Uniunii Bisericilor Baptiste din Romania) dar si inainte de aceasta, inca de la aparitia volumului Pigmei si URIASI [baptisti], o fraza a trecut din gura in gura contaminind imaginea multor lucratori/pastori din tara care au fost ordinati inainte de 1989.
Acestă idee a sunat in cuvinte cam asa: “TOTI pastorii/preotii care au fost ordinati inainte de 1989 au semnat un angajament de colaborare cu Securitatea, altfel nu ar fi putut fi ordinati, nici n-ar fi avut carnete de pastor.”

Se sugereaza ideea ca inca din Seminar TOTI pastorii erau racolati pentru a deveni informatori, daca nu colaboratori sau agenti ai Securitatii. (Se face distinctie intre aceste trei trepte de colaborare cu Securitatea: simplu informator, colaborator si agent.)
Ca unul dintre pastorii care au lucrat in Cult [Baptist] si inainte de 1989, ca fost presedinte al Uniunii [Bisericilor Baptiste din Romania] pentru doua mandate, dupa 1989, ce parere aveti despre acest gen de afirmatii?

Am urmatorul raspuns:

Ca principiu de viata si lucrare am considerat ca situatiile particulare trebuiesc rezolvate in particular, iar cazurile publice trebuiesc clarificate public. Colaborarea unor pastori cu Securitatea comunista a devenit o realitate publica si de aceea consider ca se pot face anumite observatii publice in legatura cu acest subiect.

Sunt intristat de faptul ca acesti oameni, care cunosc Scripturile si propovaduiesc altora pocainta, nu vor sau nu mai pot sa se pocaiasca de faptele lor. Colaborarea cu Securitatea nu a fost o fapta nevinovata a unor oameni inocenti care au colaborat spre binele lucrarii cu structurile represive ale vremii. Colaborarea pastorilor cu securitatea a insemnat deopotriva tradarea Domnului Isus Hristos si a fratilor. In loc sa-si dea viata pentru turma dupa modelul biblic al pastorului bun, oamenii acestia au vandut turma lui Hristos pentru treizeci de arginti.

Ca unul care si-a vazut dosarul intocmit de securitate pot afirma ca adancimea ticalosiei tradarii si vanzarii fratilor este dincolo de orice imaginatie. A afirma ca aceste fapte nu sunt pacate grele inseamna sa calci in picioare toata Scriptura, si sa ajungi sa-l declari pe Iuda mai dedicat fata de Imparatia Cerurilor decat Domnul Isus Hristos. O asemenea rasturnare a lucrurilor nu poate fi altceva decat calcarea in picioare a Sangelui Legamantului.

Pastorii care au colaborat cu securitatea au trait in minciuna ani de zile datorita faptului ca in timp ce in aparentza pozau in oameni integri in fata bisericilor, in realitate erau oameni fara caracter si vanzatori de frati. Ma infior la gandul ca ani de zile au frant painea la Cina Domnului si vorbeau despre Iuda vanzatorul si despre soarta lui fara sa se teama de judecata lui Dumnezeu.

Si mai infiorator este faptul ca, dupa caderea comunismului, cand ar fi putut sa se pocaiasca de pacatele lor fara teama de represalii din partea securitatii, au continuat sa isi ascunda pacatele, sa traiasca in minciuna si sa stea in fata turmelor pe care le-au vandut ca si cand ar fi adevarati pastori.

Adancimea caderii lor se vede si din faptul ca atunci cand Dumnezeu ii descopera public, nu se pocaiesc, ci cu abilitate vicleana se ascund dupa teoria vinovatiei universale. Conform acestei teorii oamenii care au savarsit fapte demne de osandit se ascund dupa afirmatia ca nimeni nu este curat, ci toti sunt vinovati. Apelul la aceasta metoda demonstreaza pana unde poate merge viclenia omului prins in robia pacatului.

In fatza acestei realitati nu pot face altceva decat sa ma rog ca Dumnezeu sa nu le ia harul pocaintei. Dar daca din motive care trec dincolo de priceperea omeneasca s-au impietrit atat de tare incat nu mai pot sa se pocaiasca, cred ca, in conformitate cu Scriptura, bisericile ar trebui sa-i puna sub disciplina si sa fie eliberati din lucrarea pastorala.

Binecuvintez pe Domnul care a pazit pe acei pastori care nu si-au plecat grumazul si genunchii in fata vrajmasului, ci au preferat sa plateasca pretul suferintei si al prigoanei ramanand cu inima curata langa turmele pe care le-au pastorit. In Romania sunt asemenea pastori si marturia lor dovedeste ca Biserica Domnului ramane biruitoare in cele mai grele vremuri. Sunt incredintat ca si in vremea de acum Dumnezeu are lucratori si biserici care raman tari langa Mantuitorul prin puterea Duhului Sfant.

Compromisul unora cu lumea de acum nu face altceva decat sa demonstreze ca au patruns intre noi oameni care nu sunt ai Domnului, chiar daca ocupa functii ecclesiale. Ei pot insela oameni, dar nu pe Dumnezeu.

“Dumnezeu nu se lasa sa fie batjocorit. Ce seamana omul aceea va si secera” (Apostolul Pavel – Ep.Galateni 6:7).

Paul Negrut