M6 – de la Cluj, prin Iasi spre Moldova

Marți 10 Iulie 2012.
Drumul de la Cluj la Iași ne-a dus prin Bistrița și Pasul Tihuța spre Gura Humorului. Am poposit la castelul lui Dracula, o găselniță locală pentru atragerea turiștilor naivi.

Dacă priviți cu atenție, îl veți vedea pe unul dintre ei, îmbrăcat în roșu, la balconul din stânga …

La coborâre spre Pașcani, drumul ne duce pe valea dinspre Borca și Humulești, locurile copilăriei lui Creangă. La un moment dat, strigăm: “Zăpadă!“ Ne gândim un pic șitot noi ne corectăm: “N-are cum să fie!“ Și nici nu era. Stratul alb de pe jos era de gheață. Plouase și bătuse grindina doar cu câteva minute înainte de trecerea noastră … Slavă Domnului că nu ne-a prins pe noi.

La Pașcani ne aștepta o surpriză: fabrica de zahăr unde lucrase Daniela nu mai era. Rămăseseră doar câteva ruine din clădirile demolate și transformate în moloz. O operație care trebuia făcută mai demult … probabil de vreo douăzeci de ani. În amintirile soției mele, printre ruine defilau încă fantomele colegilor de altădată, mai ales ale directorului Jechilă …

Iașul ne-a întâmpinat cosmopolit și multicolor. Târgul adormit de altădată se mută încet, încet în contemporaneitate. În valea din spatele Palatului Culturii a fost inaugurat nu de mult “cel mai mare mall din Europa de est“:

George Puraci, care a condus excelent mașina cu schimbător încă de la Viena, ne-a dus să cazăm la familia lui Adi Ambrozie, fostul fotbalist câștigător de meciuri, actualul păstor câștigător de suflete.  Așa cum fusese stabilit, seara ne-am dus la sediul liceului Richard Wurmbrand să ne întâlnim cu lideri din biserica Eclesia. Fără să vreau, îmi aduc aminte de reacția lui nenea Richard când a auzit de “pozna“ celor din Iași: “Păi cum de s-au gândit să pună numele meu acolo? Trebuia să mă întrebe mai întâi sau cel puțin să-mi verifice puțin carnetul de note înainte de a da numele meu la o școală!“ (Glumea, bineînțeles).

Mi-am dat seama încă o dată, dacă mai era nevoie, că românii sunt niște oameni sofisticați, cu care mă obișnuiesc din ce în ce mai greu. Să fie oare de vină “americanizarea “ mea? Să fie de vină “europenizarea“ lor? Avem teren comun doar când ajungem la temelia tare a Cuvântului lui Dumnezeu. La urma urmei, doar asta contează.

Spre noapte, în casa familiei lui Adi Ambrozie am dat în sfârșit de o legătură fără fir pentru Ipad și am avut o videoconferință cu cei de acasă. Slavă Domnului că sunt toți bine! Slavă Domnului și pentru minunea Internetului.

About these ads

About barzilaiendan

evreu crestin roman american
This entry was posted in Personale. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s