Adevarul despre … cineva

L-ati intalnit pretutindeni. Fiecare parc de distractii care se respecta are macar unul. Fiecare revista care-si merita pretul are si ea unul. Cel mai bun in meserie pe care-l stiu eu in Romania a fost Clenciu.

caricatura

Este vorba despre un “caricaturist”. El iti poate face, la repezeala, din doar cateva linii, o “figura” care are “ceva” din chipul tau, fara insa a te infatisa in complexitatea fizionomiei tale. Un caricaturist este un specialist al lucrurilor care ies imediat in relief, care sar in ochi, al putinelor elemente care-ti dau unicitatea pe moment.

Caricaturistul este treapta cea mai rudimentara pentru a afla “adevarul” despre cineva.

Treapta imediat superioara lui este ocupata de “portretist”. Sunt portretisti care ne-au lasat in urma adevarate capodopere. Sa amintim numai de misterioasa “Cioconda” a lui Leonardo da Vinci sau de autoportretul lui Van Gogh. Un “portret” este un studiu de personalitate. Mult mai fidel realitatii decat caricatura, portretul cere timp de pregatire si ia mult mai mult timp pentru executie. Unele portrete pot fi considerate “fotografiile” de dinaintea inventarii aparatului de fotografiat.

portret gog

Ati ghicit, o treapta superioara “portretistilor” pentru cunoasterea adevaratului chip al cuiva este “fotografia”. Multe din portrete au fost influentate de capriciile pictorului sau infrumusetate pentru “pretul” celor care le-au comandat. Fotografia nu infrumuseteaza. Ea ingheata in timp o secventa a vietii. Nici fotografia insa nu spune adevarul, tot adevarul si numai adevarul despre cineva. Exista chiar si un proverb: “Cand ajungi sa arati ca in poza de pe pasaport este timpul sa mergi la un medic …”

Imaginea statica nu poate spune totul despre adevaratul nostru chip. De aceea s-a inventat cinematograful si cutia magica cu imagini miscatoare. Dintr-o data pozele au prins viata si au inceput sa zambeasca, sa planga, sa se mire, sa imbatraneasca, sa se schimbe, sa … fie vii, asa cum este viata. Daca vrei sa cunosti adevarul despre cineva, o secventa de viata inghetata in timp este insuficienta. Omul este intr-o continua schimbare, intr-o neincetata evolutie. Se gandeste, se razgandeste, se apuca de ceva, se lasa, se apuca de altceva sau revine la ceea ce facea mai inainte. Omul are zile bune si zile rele, anii buni si anii pe care-i regreta.

Am “inventariat” aceste mijloace de fixare a imaginii pe retina memoriei noastre nu pentru a face o istorie a artei, ci pentru a ajunge la una din celebrele ilustratii ale lui Richard Wurmbrand. Ea aparea mereu in situatiile in care parerea generala despre cineva parea ca se fixase definitiv asupra unui anumit fel de a fi a lui. Oamenii il “ingropasera” sub povara unui trecut si nu-i mai dadeau voie sa iasa din el ca dintr-o inchisoare la care-l condamnasera “pe viata”. Concluzia rationamentului evreiesc a lui nenea Richard era: “Nu puneti etichete pe fiintele vii. Etichetele sunt pentru exponatele moarte din muzeu. Nu dati diagnostice definitive. Oamenii bolnavi fac tratamente si se vindeca, uneori …

Dar iata ilustratia: “Se spune ca un teritoriu intreg era terorizat de un talhar la drumul mare, un monstru care n-avea mila de nimeni si nu cruta nimic. Despica pantecele la femei, spinteca copiii si taia cu toporul capul barbatilor care i se impotriveau. Ca un semn al soartei, monstrul acesta de om avea sase degete la maini si la picioare. Regele a trimis armata sa-l prinda, dar totul a fost in zadar. Fiara cutreiera padurile si sarea de unde nu te asteptai in spatele calatorilor nenorocosi.

La o vreme, atacurile s-au imputinat, apoi au incetat cu desavarsire. Potera l-a mai cautat un timp prin vagauni, dar s-a dat batuta si ea. Monstrul disparuse.

Regele a rasuflat usurat, dar au aparut apoi alte probleme, asa cum este viata complicata a unui rege. Viata l-a obosit si pe el si a cazut intr-o deznadejde ucigatoare. Sfetnicii s-au straduit care de care sa-l sfatuiasca, doctorii s-au straduit sa-l doctoriceasca, dar regele era din ce in ce mai slab si mai chinuit de ganduri.

Cineva, un om care calatorise mult, a adus la palat vestea ca undeva, intr-un refugiu al sfintilor, s-ar afla un calugar cucernic care avea puteri magice in rugaciunile lui. I se dusese vestea in tot tinutul despre intelepciunea si bunatatea lui fara de margini. Oamenii batucisera carare pana in sihastria lui. Afland de suferinta regelui, omul nostru a spus ca n-ar fi rau ca regele sa se duca la sfantul acela si sa stea de vorba cu el. Zis si facut, ca doar asa este viata regilor, nu? Cand a ajuns in fata sihastrului si cand i-a auzit graiul bland si dulce, regele a simtit ca i se ia o povara de pe umeri, iar piatra care-i apasa inima era cat pe ce sa fie rasturnata. Au stat mult de vorba si regele se simtea din ce in ce mai bine. Intr-un sfarsit, sihastrul l-a intrebat: “Imi dai voie sa ma rog pentru tine?”

“Cum sa nu”, a raspuns regele, “mai incape vorba. Chiar te rog!”

“Vino mai aproape”, i-a spus sihastrul cel batran, “ca sa-ti pot pune mana pe crestet”.

Regele s-a apropiat si aplecat capul, numai ca … intr-o fractiune de secunda, atat cat a zburat mana calugarului de sub haina si pana spre crestetul lui, regele a putu observa cu uimire si groaza ca … mana aceea… avea … sase degete.

Exista clipe cand mostrul se intalneste cu sfantul si toate etichetarile noastre sunt demodate si depasite. Fiintele vii sunt proiecte intr-o continua miscare, trecand prin faze intermediare, pe care le leapada apoi ca pe niste gaoace temporare de crisalida

Cand vrei sa stii adevarul despre cineva, cand vrei sa-mi spui adevarul despre cineva, ce esti: un “caricaturist”, un “portretist”, un “fotograf”, un “scenarist de film” sau un om matur care stie ca-ti trebuie o viata intreaga pentru ca sa poti spune ceva despre … cineva ?

Graba cu care unii dintre noi ne grabim sa-i etichetam pe altii drept “comunisti”, “smecheri”, “fara caracteri”, “monstrii”, pentru ca asa i-am cunoscut noi intr-o secventa de timp care ne-a inghetat pe memorie … s-ar putea sa nu spuna adevarul decat despre … noi insine.

3 Responses to Adevarul despre … cineva

  1. Cornel T says:

    Violeta ,
    multumesc frumos pentru raspunsul atit de graitor dat de tine. Noi putem (si 0 facem adesea)gresii dindu-ne o parere despre semenii nostrii.Si de ce n-a s fii sincer spunind ca adesea gresim cu privire la noi insine in privinta “opiniilor “despre noi.
    Intimplarea de mai jos s-a petrecut cu ani in urma intr-un magazin din America.Cumparatorii s-au obisnuit sa fie intimpinati(de parca li s-ar cuvenii) de catre vinzatori cu zimbete “curtenitoare”, vinzatorii fiind instruiti pentr aceasta,chiar daca in sufletele lor singereaza.Doar asa se “cumpara” viitorii cumparatori.
    Intr-o zi o doamna destul de inaintata in virsta a fost foarte indignata de fata trista aproape ostentativa a unei vinzatoare in timp ce astepta sa-i vina rindul sa plateasca pentru marfa aleasa.Si-a zis in sinea ei;”Cind am sa ajung la rind am sa-i trag o “mustruluiala” sa ma tina minte pentru atitudinea ei “lipsita de respect” fata de clienti. Numai ca chiar in fata batrinei a fost o alta clinta,care ,cu duiosie in glas a pus mina ei peste a vinzatoarei si a spus:’Te vad asa de abatuta si trista.Se pare ca ceva te apasa.La care vinzatoarea a pornit in plins spuninid:” ieri sotul meu pierduse seviciul si tot ieri am aflat casint insarcinata si ca nu stiu cum o sa ne descurcam financiar”. Clienta ,plina de dragoste i-a raspuns ca miine o sa fie o zi mai buna,sa nu-si piarda nadejdea.Domnul v-a purta de grije.
    Batrinica ce urma sa vina la rind a fost extrem de rusinata pentru modul total gresit in care o “privise” cu citeva minute mai inainte pe vinzatoare.Ea socotea ca”stie tot” despre vinzatoare si atitudinea ei si deci este indreptatita s-o mustre pe aceasta,cind in realitate nu stia nimica.
    Batrinica povestise aceasta intimplare,publicata intr-un ziar local,mentionind ca aceasta intimplare i-a schimbat pentru totdeauna modul de-a judeca pe oameni.Spunea ea;”adeseori mi se intimpla sa-mi taie cineva calea pe drum cu masina si imediat ma gindesc ca poate omul este grabit la spital avind pe cineva la URGENTA, sau daca cineva este nepoliticos cu mine ma gindesc ca poate o fii avut o zii proasta undeva,etc.”
    Am dorit sa scriu acesta intimplare fiindca si mie mi-a schimbat mult modul de-a vedea pe altii crezind ca “stiu tot”,cind de fapt poate nu stiu absolut nimica sau total gresit despre acea persoana.
    Ce frumoasa ar fii lumea noastra daca…….

  2. Netaliepuu says:

    cute! thank you.

    you can also read it in my car blog

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s