Cui prodest II ?

1 10 2007

Multumesc fratelui Mateescu pentru promptitudinea cu care ma ajutat prin raspunsurile lui pe blogul meu. Continui insa cu reactiile mele la micul incident pe care l-am intrezarit printre fratii mei din Romania.

Cred ca inteleg reactia din care s-a nascut aceasta hotarare. Totusi, ingaduiti-mi un comentariu.

1. In “polis” (oras, comunitate, stat) toti locuitorii fac “politica”. Nu trebuie sa “iei o pozitie” ca sa faci politica. Simplul fapt ca “ocupi o pozitie” implica o activitate politica.
Pavel Nicolescu a avut mult de furca cu noi pana ce am inteles aceasta. Cel care rasufla, face politica, pentru ca, intr-un fel, determina directia vantului! Cel care alege sa citeasca un ziar si nu citeste un altul, face politica. Cel care urmareste o emisiune, dar nu se uita la alta, face politica. Cel care este de acord cu o actiune si nu este de acord cu alta, face politica. Cel care cumpara un anumit articol de imbracaminte sau o bautura si nu cumpara o alta, face politica. Cel care isi spune parerea sau are o parere pe care nu o spune, face politica. Cel care merge in anumite locuri si nu merge in altele, face politica. Toti si foecare facem politica prin felul in care ne cheltuim banii, etc.

2. Crestinii TREBUIE sa faca “politica lui Dumnezeu”, adica sa publice punctul lui Dumnezeu de vedere asupra celor ce se intampla. La fiecare Conventia a noastra din America finalul este citirea unor “rezolutii” pe care le trimitem apoi in numele tuturor baptistilor romani catre presedintele Americii si presedintele Romaniei. O Biserica muta, nu este o Biserica marturisitoare. Lui Ioan Botezatorul i s-a taiat capul nu pentru predicile mesianice despre Imparatia lui Dumnezeu, ci pentru ca a vorbit impotriva conducatorului corupt si s-a pronuntat impotriva curviei in care traia acesta.

3. In “imparatiile” de demult, monarhiile isi arogau dreptul divin de conducere. Atunci, crestinii depindeau de ingaduirile “care li se acordau” de autoritatea monarhica. In democratiile contemporane, cei din autoritate “depind ei” de voturile noastre si de pozitia unor grupuri sociale mai numeroase. Biserica are posibilitatea nu numai sa se roage pentru cei inaltati in dregatorii, ci si sa le ceara sa respecte drepturile si parerile populatiei crestine.

4. Care este, in conditiile Romaniei, metoda prin care evanghelicii isi fac auzit glasul si au o contributie in “polisul” democratic? Eminescu spunea: “De ce uitati ca-n voi e numar si putere” ? Adunati la un loc, neoprotestanti ar putea avea un glas destul de puternic. Dovada este in faptul ca, votand in bloc si profitand de apatia altora, evanghelicii l-au propulsat pe nenea Richard Wurmbrand in topul celor mai celebrii romani din istorie. Read the rest of this entry »





Scrisoare pentru Osama

14 09 2007

Ma gandeam ca nimeni dintre predicatorii Americii nu mai are curaj sa spuna adevarul.. iar pe mine nu ma baga nimeni in seama. Iata ca s-a gasit unul care sa spuna pe o cale directa spre Osama si Islam, ceea ce ar trebui sa stim si sa spunem toti. Apologetica nu trebuie sa fie o materie de studiu la Seminar, ci un mod de viata al crestinilor. Cititi aici sau vizionati pe Youtube, mesajul unui predicator crestin american catre lumea islamica pagana a lui Osama.





Ecoumenism fara ecou

10 09 2007

Pe vremuri, cand marile puteri adunau lumea la Conferintele pentru pace, tot ceea ce faceau era sa bea un ceai impreuna si sa stabileasca data viitoarei intruniri.

La Sibiu, fiecare a vorbit, dar cine a ascultat? Ca pe vremuri, s-a mers spre “cel mai mare divizor comun” si s-a ajuns la”apa de ploaie”.

Iata concluziile preluate din presa:

Sibiu, 8 sep /Rompres/ - Mesajul final adoptat, sâmbata, de Read the rest of this entry »





Avem nevoie de ecumenism?

8 09 2007

Una din criticile vehemente aduse miscarii “protestante” si “miscarii evanghelice” este ca a produs “fracturarea” trupului lui Christos. Oare asa sa fie?

Privita sub numirile ei istorice, biserica a fost mai intai “crestina”, apoi “catolica”, apoi “ortodoxa”, apoi “protestanta” si mai de curand “evanghelica.” Ce a insemnat aceasta succesiune de numiri?

In primele trei veacuri, crestinismul s-a aflat in faza sa “expansionista”, credincios misiunii de a ajunge “pana la marginile pamantului.” Sub influenta lucrarii apostolilor si inca sub extraordinarul impuls dat de pogorarea Duhului Sfant, crestinismul a trecut, insangerat si persecutat, toate granitele civilizatiei de atunci si a devenit o “forta” demna de luat in seama de cei care faceau calcule politice. Raspandit prin activitatea milioanelor de anonimi, avansand cu viteza deplasarilor personale (”per pedes apostolorum”), crestinismul a fost raspandit de “martori”, care nu de putine ori au fost gata sa devina “martiri” in confruntarea cu Statul si cu puternicii zilei.

Luat sub protectia imperiala de Constantin, acest “crestinism” a devenit “catolic” (universal, general), ravnind sa-i aduca in sanul Bisericii pe toti locuitorii pamantului. Pentru realizarea acestui deziderat, Biserica “catolica” nu a ezitat sa foloseasca forta de constrangere pusa la dispozitie de alianta cu “imperiul” politic. … Read the rest of this entry »





Un Maestru al Mesajului

30 08 2007

Este neobisnuit ca acelasi mesaj sa apara si intr-o pagina si intr-un post … dar nu vreau sa scapati ocazia de a vizita pagina adaugata de curand pe acest blog sub titlul “Un Maestru al Mesajului”





Ce, de ce, cum, cui, unde scriem?

27 08 2007

“E usor a scrie versuri/cand nimic nu ai a scrie …” merturisea Mihail Eminescu cu naduf, agasat de multimea “maculaturii” care se tiparea atunci.

Cum Internetul de azi si mai ales cu aparitia “blogurilor”, “patima scrisului” adevenit o adevarata epidemie. Unii sufere insa pe degeaba … Pentru altii insa, scrisul este o pasiune care trebuie rafinata si distilata pana cand ideile se pot vedea mai clar dincolo de filigramul cuvintelor.

Pentru cei care vor sa se indeletniceasca cu scrisul si mai ales pentru cei care au ceva de spus, iata cateva sfaturi in limba engleza pe care le-am gasit foarte bune si folositoare.





Reverendul indestructibil

2 06 2007

The Reverend Johannes Osiander (1657-1724) of Tubingen, Germany, was knocked down by a wild boar, had his horse fall on him during a flood, was shot at by bandits, was buried under an avalanche, was blown into the Rhine River by a blizzard, was crushed by a fallen tree, was shipwrecked, and even run over by a ship. He escaped unharmed every time.

Do YOU believe in divine intervention? I bet Johannes Osiander does. If God can retrieve Johannes Osiander from the jaws of tragedy, how much more can He do to help us in our day to day struggles?





O sotie rasplatita?

2 06 2007

Eroinele nu sunt intotdeauna rasplatite si in viata aceasta. Exista insa si exceptii. Asa s-a intamplat cu sotia lui Jan Grjevski din Polonia.

Daca vreti sa vedeti un mic filmulet cu prezentarea BBC, apasati aici.





Credinta sau credulitate ?

2 06 2007

Continua rusinea multiseculara a falsurilor religioase. Biserica catolica a scos acum “la vedere”, camasa cu care a fost imbracata Maria cand L-a nascut pe Christos!

Mai ieri, cineva mi-a dat un DVD cu marturia unui fost calugar care instalase o “pompita” la o icoana din manastirea lui din Romania. Lacrimile pocaintei de azi incercau sa spele “lacrimile” fabricate atunci pentru inavutirea cuferelor calugaresti.

Nu pot sa uit ca la Ierusalim (click) “se coboara foc din cer” in fiecare an de sarbatoarea invierii …

Acum, acest “fenomen” (click) poate fi vizionat chiar si pe Youtube. Focul este cat se poate de natural, oamenii care-l manevreaza nu sunt.

Paganismul de mai ieri s-a furisat in curtea bisericii si nimeni n-are curajul sa-l dea afara. Naivitatea este exploatata si teologia a fost inlocuita cu “magia” nerusinata. Rusine si iar rusine!