Dimineata de toamna

Multumesc lui Alin Cristea pentru impartasirea acestui giuvaer!

Dimineata de toamna

Catalin Lata

Dimineata ma imbraca in lumina
Sunt un pui de inger scuturat
Peste lumea asta cat un sat
Peste iarna ei ce sta sa vina

Frunzele danseaza peste mine
Galbene de-a roata si in toi
Ma imbraca ceru-n haine moi
Gandurile-mi sunt de pace pline

Anotimpul maine va fi gata
Pana maine nu e mult deloc
Vreascurile mi le-arunc pe foc
Sa ma poata strange-n brate Tata

Sa ma joace-n hori, sa ma sarute
Dupa scurta viata mea de sclav…
Plang pe drumuri drumul meu bolnav,
Chinurile maine disparute.

Destainuire

Fratele Simion Cure m-a rugat odata sa scriu o introducere pentru un volum de poezii pe care dorea sa-l tipareasca. Intentia dansului a fost buna, dar … n-a fost sa fie asa. Volumul cu pricina n-a mai aparut. Eu am ramas insa cu o “introducere” pe care nu stiam unde sa o pun.
O asez acum ca pe o destainuire a dansului si a mea, la inceputul acestei culegeri de scplipiri luminoase care mi-au aprins, de-a lungul anilor, trairile sufletului si mi-au iluminat calea.

“Ce este un poet ? Cine poate scrie poezie ? Se spune, pe drept cuvint ca “muzica este poezia inimii, iar poezia este muzica mintii”. Cantecul este respiratia inimii, poezia este cantecul mintii.
Se cere multa inima si nu mai putina minte pentru a scrie poezie. Volumul de fata este produs de un om cu o inima de aur si cu o minte de otel.

Exista poeti care se nasc si poeti care se fac. Cei dintai scriu pentru ca exista, ceilalti pentru ca sa existe. Poeziile din aceasta carte sunt rasuflarile unui om care “n-ar fi putut altfel”.Am intalnit oameni “daruiti” si oameni care stiu sa se daruiasca. Primii sunt oameni constienti adesea doar de propria lor valoare, cei din urma sunt convinsi de valoarea altora.
Multumim fratelui Simion pentru acesti “stropi de roua”. Ei vor fi o desfatare pentru toti cei ce cunosc “zorii de zi” si traiesc in dimineata sufletului.
Multumim Doamne pentru atingerea degetelor Tale pe corzile sufletului nostru. Fa-le sa vibreze si sa cante doar pentru Tine”.

O poezie, o cugetare sau un jurnal de calatorie … toate acestea nu sint altceva decat niste “confidente” ale sufletului. Le incredintez aici tuturor prietenilor mei, care vor sti sa le citeasca si sa le pretuiasca prin lentila dragostei lor pentru mine.

Daniel Branzei

Pentru Filip Dinca …

Cad in suflet flori de geamat
Pe-un morman de clipe moarte,
Da, … voi duce pin-la capat
Carul visurilor noastre.

Intr-o tara de-ntunerec
Mii de ochi si munti de soapte
Se ridica-n spre pieirea
Celor ce-i slujesc lui Sapte.

Pentru-un frate ce nu-mi este
Nici cu mine, nici departe,
Gindul meu se razvrateste,
Bate-n toti si cere moarte.

Cind pastorii dau cu lupii mina
Turma s-o pazeasca,
Mieii-s jertfele ce miine,
Tirgu-acest or sa-l sfinteasca.

7 Februarie 1978
- dupa exmatricularea lui Filip din Seminar.

Vis

In noaptea noptii plina de astrii argintii,
Eu te astept Isuse, te-astept mereu sa vii.
Se zbate-n pieptu-mi dorul doritelor dorinti
Sa stau in veacul vesnic cu sfintii si-ntre sfinti.

1976, Seminarul teologic, Bucuresti

Drum intors

Din neagra amintire a-ntunecatului trecut,
Din timpurile grele cind raul am facut,
Din criptele caintei ma-ntorc necunoscut
Spre inima-Yi de tata si spre-un alt inceput.
Yi-am auzit chemarea cerescului suspin
Wi-am parasit pacatul si locul meu de chin.
Ma chemi din nou spre viata, spre farmecul din crin.
Ma chemi sa uit trecutul, iar eu te-ascult si … vin.
In veghe de noapte
Cad din timpuri-batrinite
Stropi de sfinte taine grele,
Se revarsa in rastimpuri
Peste visurile mele.

In reflexii de vedenii
Chipi de preoti si profeti
Vin sa-mi spuna in crimpeie
taina unei alte vieti.
Wi-ntr-un miez de noapte sfinta
Bate-un clopot in tarii,
Hotariri se nasc in suflet,
Cresc im inimi ape vii.

Woapte vechi, chemari din ceruri
Imi intorc privirea-n sus
Lacrime se nasc sub gene,
Multumiri pentru Isus

Pentru Cel ce-a rupt sigiliul,
Moarte mortii i-a facut;
Pentru Cel ce din inalturi
Imi trimite … un sarut.
1979

Te-astept …

Din clara limpezime a zorilor de zi,
Din largul departarii, eu Te astept sa vii.
Te-astept cu doru-n suflet, cu ochii-nlacrimati,
Cu bratele intinse, genunchii-ngenunchiati.

Te-stept ca pe un Mire, ce Tatal mi-a trimes
Ca semn al grijei sfinte din tainicul Eres.
Te-astept si-mi arde dorul in chivotul din piept.
Acum si-ntotdeauna, Isuse, eu Te-astept.

Intoarcere

Ani de zile, ani de chin
Te-am privit doar de departe.
Dar de-acum eu vin la Tine
Nu mai vreau sa stau in moarte.

Soarta mea e-n mana-ti blanda
Ce-ngrijeste si de spin.
Vei voi s-asterni o raza
Pe-al meu crestet ce-Ti inchin ?

1979

Melancolie

De-afara, picuri mari si grei
Din ploaia ce-anceput de-aseara,
S-au strecurat in ochii mei
Si sufletul mi-l infioara.

- “La ce ma chemi, spre ce meleag ?”
Cu gindu-ntors inspre launtruri
Eu pling si chem un vechi pribeag;
Strig sufletu-mi si-n stropi mi-l mintui.

1979

Tanguire

Ma-nfior ades in vremuri
Ce timpu-n loc vor sa-l opreasca,
Rascruci de gind, popas stingher
Lumina-n mine fa sa creasca.

In ceas tacut, sol nevazut
De dincolo de infinituri,
Trimite grai celui ce-i “mut”
Wi-mbraca-ma ca-n alte timpuri.

Da-mi din inalt puteri ceresti,
da-mi haina sfint-a proorociei,
Fa sa cunosc ce-i nestiut,
Mesaj sa-i fiu vremelniciei.

Mi-e inima un foc nestins
Cind graiu-n mine nu-i “aprins”.

1980, La pregatirea unei predici

Izbavire

La ceas tacut, intre pamint si cer,
Cind clopotul tariei amuteste,
Cind valul noptii a-nghetat stingher,
Un gind strain in mine se iveste.

Nu-i gindul meu, il recunosc usor
Din viforul ce mi-l strecoara-n suflet,
Din soapta-i cea vicleana-ncetisor
Intinsa cursa pentru al meu umblet.

La ceas tacut, intre pamint si cer
Ingenunchez tacut si-mi strig durerea:
“Parinte ia-mi Tu teama din ungher
Wi-n locul ei asterne Tu tacerea”.

“De-i sufletu-mi Edenul din-nceput,
Wi paznic de mai pus peste gradina,
Asculta-mi glasul binecunoscut,
Ce-ti cere-acum sa ma pazesti de vina”.

“Nu poate mintea-mi paznic sa mai stea,
Cind Furu-i mester mare peste fire,
Sint prea plapind si forta nu-i a mea,
Ci-mi trag puterea din dumnezeire”.

La ceas tacut, intre pamint si cer,
Am oaspeti noi in pajistea gradinii.
temutul gind s-a dus, tilhar stingher,
L-au pus pe fuga … razele Luminii.

1980