O reintalnire cu un coleg de liceu mi-a prilejuit o incercare de definire a “meseriei” mele. Iata despre ce este vorba:
Draga A.
Multumesc pentru abordare si pentru prietenia ta peste ani.
Se pare ca ai avut parinti remarcabili si o viata care sau darama sau cladeste caracterele frumoase. Tu ai ales varianta a doua.
Am auzit si de la altii despre dezamagiri majore dupa citirea propriului dosar de la securitate. Probabil ca eu am sa aleg sa nu-l citesc niciodata.
Dumnezeu stie si asta imi e deajuns.
Eu nu m-am “popit” in sensul rau al cuvantului. Acum cativa ani mi s-a facut o oferta pentru niste carti de vizita gratuite si m-am gandit cum sa ma definesc, ce titlu sa pun langa numele meu. Dintr-un punct de vedere sun un fel de “lucrator social” preocupar cu emigrantii romani. II iau de la aeroport si le port de grija pana ce nu mai au nevoie de mine si se descurca singuri. Din alt punct de vedere sunt un consilier sufletesc de care oamenii au nevoie toata viata. Dupa ce m-am mai gandit la cateva alternative, am ales-o pe cea la care tin cel mai mult si prin care cred ca le fac cel mai mult bine celor din jurul meu. Am scris citet: “Daniel Branzai – Ghid catre cer” (Guide to Heaven).
Ca orice ghid, ma mai ocup si cu alte lucruri necesare calatorilor, dar esentialul este ca stiu de unde i-am luat , stiu sa le explic ceea ce vad pe drum (nu chiar pe toate, dar am un “manual” din care citesc!) si unde vreau sa-i duc. Daca reusesc sa ajung cu ei pana la destinatia finala se cheama ca mi-am indeplinit misiunea.
Unele din detaliile vietii mele sau din reactiile mele in fata realitatii le poti citi pe Internet.
Am un site pentru “grupa mea de aici”, Romanian Baptists of America sau pe scurt http://roboam.com si cateva bloguri cu continutul explicatiilor mele despre viata. Pe acestea le poti gasi in partea dreapta a site-ului meu (Barzilaiendan, Amintiri cu sfinti, Dezvaluiri, etc.
Iti doresc sa fi un tatic fericit si un bunic care sa stea pe aproape de nepoti.
Fa-mi bucuria si nu opri acest dialog.
Daniel Branzai
From: A
Sent: 6 august 2008 15:21
Daniel,
Multumesc pentru raspuns. Mi-ar fi facut o deosebita placere sa te aud. Sper insa ca daca vei veni in Romania sa ne si putem vedea.
Vreau sa te intreb un lucru: daca te deranjeaza modul in care m-am adresat avand in vedere pozitia ta de acum. Sper s anu fi facut o gafa.
Am facut o vizita in doua locuri in SUA: la Mobile Alabama si apoi in Madison, Wisconsin unde este studenta fiica mea. Pentru mine a fost primul contact cu SUA si recunosc faptul ca a fost ceva deosebit de interesant.
Sper sa mai am ocazia sa mai vin si sa vad si alte locuri.
Din cate imi amintesc te-am informat ca eu am absolvit Acedemia Tehnica Militara, sectia de aviatie, dar imediat dupa absolvire m-au trecut in rezerva pe motive de dosar. Tatal meu si un frate al lui au fost legionari iar eu nu prezentam garantie ca militar pentru regimul de atunci. Am fost in 1979, pentru cateva luni, somer cu diploma de inginer in buzunar pentru ca avand in vedere situatia mea nu vroia nimeni sa ma angajeze. M-a batut la un moment dat gandul de a fugi din tara, dar recunosc ca nici nu am avut curajul sa caut mai mult o solutie, dar stiu sigur ca plecarea mea ar fi adus multa suferinta parintilor mei si asa destul de incercati. In final am gasit pe cineva care a avut incredere in mine si chiar daca a facut un fapt mai putin legal pe vremea aceea a acceptat sa ma angajeze in Uzina de avioane Bucuresti.Fara sa-mi dau seama pentru mine incepea o a doua etapa in care “baietii cu ochii albastrii” aveau sa deschida al doilea dosar. A urmat perioada de pana in 1989, cand am fost nevoit sa fiu mereu cel care aveam o piatra de picior si care era mereu vulnerabil. Dar bunul Dumnezeu m-a ajutat si am reusit sa trec peste acele incercari, dar multe dintre ele au lasat urme.
Dupa ‘89 am incercat sa imi caut drepturile, dar din pacate am dat cam tot peste aceeasi oameni care inainte imi faceau dosarelul inainte. Abia cu 2 ani in urma am reusit sa vad cum ma incondeiau si recunosc am avut o senzatie de repulsie pentru ca am recunoscut doi dintre fostii mei colegi printre cei care ma supravegheau.
Dupa ‘89 am reusit si eu sa avansez un pic in specialitatea mea, iar acum sunt responsabil cu sistemul de calitate al unei companii de aviatie mai micute, care asigura intretinerea tehnica a unor avioane.
Am si eu doi copii -o fata de 25 ani (cea din SUA) si un baiat de 22 ani student la Universitate in Bucuresti. Si cam atat despre mine. Poate daca ne vom vedea sa taclaluim mai mult.
Faptul ca am avut parte si eu intr-o oarecare masura de un tratament special al regimului trecut m-a facut sa inteleg foarte bine situatia ta deosebit de dificila pe care ai avut-o in tara inainte de plecare. In momentul in care am aflat despre tine cu cativa ani in urma, m-am bucurat foarte mult sa aflu ca ai reusit sa realizezi ceea ce ti-ai dorit. Sunt convins iti indeplinesti aceasta misiune cu un devotament deosebit si ca cei pe care ii pastoresti nu au decat de castigat.
Te rog sa ii scuzi « logoreea » si recunosc ca m-a cam furat valul. M-as bucura mult daca din cand in cand poti sa imi mai faci cate un mesaj scurt, pentru ca inteleg foarte bine faptul ca esti extrem de ocupat. Daca vii in aceasta toamna in tara, te rog sa imi spui si mie ca as fi tare bucuros sa te revad. Recunosc ca am avut ocazia sa vad fotografii cu tine pe internet si sincer nu te-ai schimbat prea mult.
Iti doresc multa sanatate atat tie cat si intregii tale familii.
Cu deosebita stima,
A
