Copyright in Teologie?

(contextul dialogului se găsește la pagina doctrinară)

M-a intalnit deunazi un prieten pe care nu-l cunosteam. A venit la mine cu un zambet mare pe buze si mi-a spus: Dumnezeu sa va binecuvinteze, frate Daniel. Mi-a placut tare mult ce ati scris pe Internet in problema aceea cu “plagiatul”. Am tiparit-o si am pus-o la “pastrare”. Am trimis-o la mai toti cunoscutii mei.” I-am multumit pentru apreciere. Despre ce era vorba?

Prin Martie 2007, pe Internet au inceput sa circule niste scrisori inveninate care cautau sa arunce cu noroi in cei care se straduiau sa intocmeasca un sistem de invatamant teologic in Romania. Învinuirea era cu precadere de “plagiat”, dar ea se dovedea a fi doar un prilej pentru achitarea unor polite de dusmanie personala sau de grup. Dupa o noapte de nesomn, am pus in circulatie urmatorul mesaj:

Dragii mei
Toti gresim, in multe feluri. Exista insa greseli evitabile, care facute cu buna stiinta si repetate sistematic nu mai pot fi considerate greseli, ci o exprimare a rautatii.
Am fost la Corint si am vazut ruinele de acolo. N-am gasim insa si o biserica. Nu mai exista nici in Galatia de altadata. Se pare ca n-au tinut seama de avertismentul lui Pavel:
Galateni 5:
13 Fratilor, voi ati fost chemati la slobozenie. Numai, nu faceti din slobozenie o pricina ca sa traiti pentru firea pamanteasca, ci slujiti-va unii altora in dragoste.
14 Caci toata legea se cuprinde intr-o singura porunca: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”
15 Dar daca va muscati si va mancati unii pe altii, luati seama sa nu fiti nimiciti unii de altii.
16 Zic dar: umblati carmuiti de Duhul si nu impliniti poftele firii pamantesti.
17 Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului si Duhul impotriva firii pamantesti: sunt lucruri potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti.
18 Daca sunteti calauziti de Duhul, nu sunteti sub lege.
19 Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea,
20 inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri, nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu.

Exista ocazii cand am avea dreptate sa fim rai, dar niciodata n-avem “DREPTUL” sa fim asa.
Asist de cateva saptamani la o sinucidere colectiva a unora care si-au facut interese personale sau de grup.
Refuz sa ma fac partas si va rog sa incetati acest schimb de mesaje publice (oare ce a mai ramas din “du-te la fratele tau, mai ia pe cineva cu tine”, etc. ?).

Probabil ca ati observat ca refuz sa multimplic aceste mesaje si sa le dau drumul pe lista Roboam_visitors.
Il rog mai ales pe cel ce sta in spatele adresei (…..) sa ma stearga de pe orice lista a dumnealui si sa nu-mi mai trimita gunoaiele editate acolo. II admir pe gunoierii care colecteaza resturile infectioase pentru a feri societatea de ele, depunandu-le la o groapa a izolarii, nu pe aceia care le iau de la groapa ca sa ni le puna in pragul casei.
II voi admira pe aceia care nu vor raspunde la batjocora cu batjocora. II voi respecta pe cei care au puterea sa binecuvinteze atunci cand sunt blestemati si sa iubeasca atunci cand sunt vorbiti de rau.
Ma voi alatura cu placere acelora care renunta procesul de “rinocerizare” a baptistilor romani. Iar pe cei care au parasit aceasta familie crestina ii rog sa “nu priveasca inapoi cu manie”. Lasati-ne sa ne vindecam singuri.

In ce priveste problema “imprumuturilor” de la altii, in afara lui Dumnezeu, care isi inspira copiii, nu stiu pe nimeni care sa poata pretinde ca are “drepturi de autor”. Sa ma explic:

1. Cand da portretul unui “teolog” dupa inima Lui, la sfarsitul pildelor din Matei 13, Domnul Isus il defineste astfel:
“De aceea orice carturar, care a invatat ce trebuie despre Imparatia cerurilor, se aseamana cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi si lucruri vechi.”

Acestea sunt cele doua dimensiuni ale lucrarii noastre: sa scoatem pentru negot ceea ce am invatat de la altii (lucrurile vechi) si ceea ce ne inspira personal Dumnezeu (lucrurile noi).

2. Biblia, fara sa vorbeasca despre plagiatura, contine pasaje paralele aproape identice in cartile unor autori diferiti. Mai toti stim ca Isaia 2:2-4 apare verbatum in Mica 4:1-3 („… muntele Casei Domnului va fi intemeiat ca cel mai inalt munte … toate Neamurile se vor duce cu gramada la el, etc. Din sabiile lor isi vor fauri fiare de plug … si nu vor mai invata razboiul“. ) Și încă ceva, cum se explică pasajele citate aproape verbatum din 2 Petru 2:10-17 si Iuda 8-12 ? Cine de la cine a „plagiat“? Sau au „plagiat“ amandoi pe un altul ?

Un mic amănunt la care ne putem gândi împreună: Acele ,,trimiteri“ de sub versetle din Biblie evidențiază nu de puține ori pasaje paralele ca formă sau conținut. Bineînțeles că cei ce le-au pus acolo n-au făcut-o ca să ne arate cine pe cine a plagiat …

3. Metoda pedagogica a lui Pavel a fost incurajarea “preluarii de invatatura” nu ORIGINALITATEA: “Si ce ai auzit de la mine, in fata multor martori, incredinteaza la oameni de incredere, care sa fie in stare sa invete si pe altii”. Cineva se intreba cu groaza ce-am mai fi predicat noi astazi (in scris si prin viu grai) daca Dumnezeu i-ar fi spus lui Pavel sa puna “Coptright” pe epistolele lui. Isus n-a vorbit “de la Sine”, ci a spus doar “ce i-a dat Tatal sa spuna”, iar pe ucenici i-a asigurat ca Duhul Sfant le va aduce aminte despre cuvintele Lui, pentru ca ei sa poata sa le inteleaga si sa le repete altora).

4. Pretentia de ORIGINALITATE absoluta este absurda. In introducerea la Biblia cu explicatii am scris: “Toti ne nastem “ignoranti”. Majoritatea lucrurilor pe care le cunoastem ca adulti sunt rezul-tatul interactiunii noastre cu dascalii copilariei, cu manualele scolare, cu cartile lecturilor noastre particulare, cu parintii si cu prietenii. Aceste prezentari (ale mele) ale cartilor Bibliei au fost adunate de-a lungul anilor, din orele petrecute la cursurile Seminarului si Institutului Teologic, din alte comentarii si din nenumarate discutii. Autorul lor nu are pretentia de originalitate. De fapt, in cunoasterea crestina, noi nici nu avem voie sa introducem “noutati” personale. Crestinii trebuie “sa ramana in ceea ce a fost scris” (1 Cor. 4:6; 2 Ioan 8-11).

5. Pretentia de ORIGINALITATE este ipocrita. De cand ma stiu, impreuna cu voi am mers la seminarii, la conferinte, am citit carti si, mai ales, am cautat prin podul Seminarului de la Bucuresti carnetul cu schite al fratelui Jean Stanevschi (care traducea din germana). Masivele biblioteci pe care le-am acumulat in casele noastre nu sunt acolo ca sa le etalam copertile elegante, ci ca o dovada ca am “supt” de la altii seva biunefacatoare a cunostintelor transmise de Dumnezeu noua prin alti oameni. Fara sa fie o greseala, majoritatea predicam mult din ceea ce am citit in cartile altora. Un predicator “purist” obisnuia sa faca niste gesturi ciudate cu mana la inceputul si la sfarsitul predicilor sale. Cand a fost intrebat despre semnificatia lor, el a spus: “La inceputul predicii deschid ghilimelele, iar la sfarsit le inchid, ca sa fiu cinstit in fata Domnului si a voastra”. Mi se pare amuzant si … caraghios. Daca ar ftrebui sa paltim pentru orice ocazie in care am “imprumutat” un mesaj din cartile sau din cuvantarile altora, oare cati predicatori ar trebui sa dam inapoi salariile primite de la biserici de-a lungul anilor?

6. A vorbi despre ORIGINALITATE in contextul unor SCOLI teologice mi se pare de-a dreptul un nonsens. Cei care marg la scoala o fac pentru a afla ce au gandit si spus altii. Valoarea unei astfel de institutii nu este data de calitatea dormitoarelor sau a mancarii din sala de mese, ci de nivelul de cunostinte pe care le poti prelua de la profesori si din bibliotecile de acolo. Valoarea unei scoli este valoarea profesorilor ei. Nimeni nu merge la o scoala ca sa spuna ce stie el, ci ca sa invete (si de multe ori sa memoreze pentru ca asa i se va da nota) ceea ce au spus altii. Mai tarziu, dupa ce intra in “lucrare” un astfel de absolvent va spune altora si va predica sau scrie din “ceea ce a invatat la scoala” (!!!)

7. Cei mai buni predicatori pe care i-am cunoscut eu au avut o “pasiune a cartilor”. Ei mi-au spus: “Nu poti sa dai, daca nu primesti mai intai; nu poti sa te golesti in fata altora daca nu te-ai umplut mai intai tu insuti”. Cei care-i condamna pe altii pentru imprumuturi ar trebui sa se inchida intr-un turn de fildes inca din copilarie si sa nu citeasca nicodata cartile altora.

8. Crestinii trebuie si astazi, nu sa inventeze, ci sa “staruiasca in invatatura apostolilor”. Lumea din afara bisericii poate fi ORIGINALA, si poate crea tot felul de bazaconii in filosofie, arta si cultura. Noi trebuie sa ramanem mereu intr-un perimetru restrans in care invatam de la cei dinaintea noastra si de la cei din jurul nostru. La obarsia acestor cunostinte “ale noastre” s-ar cuveni sa nu se afle “geniul” sau “gandirea noastra”, ci “inspiratia” venita din partea Celui care ne calauzeste. Nu cred in lauda adusa “vasului”, ci in admiratia pentru Cel care il foloseste dupa cum voieste El. Cineva a decalarat: “Tot ce s-a scris frumos, tot ce imi place in cartile altora, imi apartine. Mi-a fost trimis de Dumnezeu prin acele mijloace”.

9. Apostolul Petru n-a cautat sa fie ORIGINAL. Marele pescar facuse o pasiune din colectarea si studierea cartilor lui Pavel: “Sa credeti ca indelunga rabdare a Domnului nostru este mantuire, cum v-a scris si preaiubitul nostru frate Pavel, dupa intelepciunea data lui, ca si in toate epistolele lui, cand vorbeste despre lucrurile acestea. In ele sunt unele lucruri grele de inteles pe care cei nestiutori si nestatornici le rastalmacesc ca si pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor” (2 Petru 3:15-16). Remarcati modestia lui Petru! El scrie despre lucrarea lui Pavel “dupa intelepciunea data lui” . Niciunul dintre noi nu are monopolul adevarului. Fiecare trebuie sa invatam unul de la altul. Numai Dumnezeu le stie pe toate si ni le comunica prin oameni care cunosc doar in parte si propovaduiesc tot numai “in parte”. Este bine si folositor sa ne citim cartile unii altora.

Și încă ceva despre apostolul pescar: Oare de ce nu a „recunoscut“ Marcu, evanghelistul, că ceea ce spune el este de la … Petru? Oare de ce o numim până astăzi Evanghelia lui Marcu când orice școală de teologie o prezintă ca pe vorbele lui Petru traduse de atâtea ori de Marcu din colo de perimetrul vorbitorilor de „evreiește“până ce acesta le-a putut chiar așterne pe hârtie?

Apostolul Ioan n-a cautat sa fie original. Iata ce ne scrie el in 2 Ioan: “Oricine o ia inainte si nu ramane in invatatura lui Christos, n-are pe Dumnezeu. Cine ramane in invatatura aceasta, are pe Tatal si pe Fiul. Daca vine cineva la voi si nu va aduce invatatura aceasta, sa nu-l primiti in casa si sa nu-i ziceti: “Bun venit!” Caci cine-i zice: “Bun venit!” se face partas faptelor lui rele” (2 Ioan 9-11).

10. Este saracacios sa vorbesti despre ORIGINALITATE in contextul unui Institut Biblic. Majoritatea lucrarilor noastre de absolvire au fost niste “traduceri” prelucrate din lucrarile altora. In cercurile teologice de specialitate exista chiar si o maxima pe aceasta tema: “Cine copiaza doar dintr-o carte sau doua, palgiaza; cine copiaza din opt sau noua, creeaza” (face cercetare, research). Imi dau seama ca exista o limita intre imprumutare si plagiere. In nici unul din aceste cazuri insa nu poate fi vorba despre prea multa ORIGINALITATE.

11. Admir bunacuviinta unor autori si predicatori din America. Tara este lipsita de eticheta “academica” a Europei, dar este mult mai pragmatica si mai fecunda. Cand este vorba despre Evanghelie, ca si atunci cand este vorba despre stingerea unui incendiu, nu conteaza daca apa ai scos-o tu personal din pamant sau daca ai luat-o de la ghiuveta. Conteaza sa o folosesti repede si cu maxim de randament. (Realitatea Evangheliei este deosebita de realitatle mandriei “academice” din lumea orgolioasa a pacatului. Ham, unul dintre acesti oameni pe care-i admir spunea: “Nu putem toti trage cu pusca; dar macar putem duce ggloantele dintr-o parte in alta”. Eu as spune: Nu stim toti si nu putem toti sa facem gloante, dar le putem duce dintr-o parte in alta. Rica {arren ne spunea la Conferintele tinute la biserica lor: “Luati tot ce puteti de la noi. Nu suntem in competitie si n-avem clasament. Facem parte din aceeasi echipa. Avem acelasi echipament. Lauti predicile si studiile de la noi. Si noi le-am luat de la altii. Predicati-le, imbunatatiti-le si apoi trimiteti-mi-le si mie inapoi ca sa le mai predic si eu odata.”

Cineva m-a informat ca a auzit o predica de a mea rostita de un altul, pe undeva prin Romania. Am sentimentul unui compozitor care a dat in sfarsit lovitura si i-a reusit in sfarsit si lui un “slagar”. Un prieten bun spune public de cativa ani ca una din poeziile mele, devenita acum text de cantare, ii apartine. Nu l-am contrazis niciodata. Un alt prieten a adaugat, fara sa-mi spuna, la una din poeziile mele o a patra strofa. Probabil ca este cea mai buna dintre toate. M-am bucurat. Nu sunt pentru furt! Sunt totusi pentru prietenii care “isi poarta din cand in cand unii altora hainele”.

Iata ce am primit din partea unuia care-l cunoaste pe fratele Niculita Moldoveanu: “Cu ceva timp in urma, cineva de la noi de la biserica a avut nevoie pentru inregistrare de dreptul de autor de la fratele Nicolae Moldoveanu, am luat legatura personal cu el, am mers acasa la Sibiu la dansul, i-am spus pentru ce am nevoie si El mi/a zis: Frate, Domnul mi le-a dat, eu nu iti pun nici o restrictie, folosete toate cantarile si tot ce am scris pentru Slava Domnului. Nu am primit de la el restrictie, pot folosi toate cantarile, toate poeziile si tot ce a scris in vederea zidirii fratilor si a Slavei Domnului. Daca biserica se inchina si canta o cantare, imi trebuie dreptul de autor de la toti ?”

12. Fara preluarea cunostintelor invatate de la altii am fi cu mult mai saraci. Isi inchipuie cineva ca fratele Petru Popovici a facut el insusi cercetarile stintifice ale caror rezultate le-a popularizat in cartile dansului? Ce-ar fi fost tineretea noastra sub seceta comunismului fara aceste carti de “apologetica” crestina strecurate fraudulos peste granita? Stiu ca dansul a si tradus carti scrise de altii. Ma refer aici la celelalte, pe care le-a scris dansul si in care a fost mult mai mult un “colectionar”, decat un cercetator. “mi aduc aminte ca fratele Vasile Talpos mi-a dat o nota mica atunci cand eu (revolutionarul) am refuzat sa spun ceea ce stiam ca scrie in cursul de geografie despre un anumit numar de “finici care inca mai exista si astazi pe muntele Hermon”. Am insistat ca acel numari nu mai este contemporan intrucat fratele Alexa, cand a scris cursul in urma cu 20 de ani, preluase si el informatia din alte carti mai vechi. Fratele Alexa nu fusese la fata locului, fratele Talpos nu fusese la fata locului, eu nu fusesem inca la fata locului, asa ca am declarat informatia total “nesigura”. “Probitatea mea stiintifica” n-a fost atunci apreciata la justa ei valoare … De cand sunt ele, scolile verifica mai mult ravna si capacitatea memoriei decat gandirea independenta originala.

13. Este ironic si naiv sa crezi ca intr-o tara care se ridica numai acum din negura materialismului dialectic ar putea rasari peste noapte teologi si predicatori innascuti, ca o veritabila adeverire a principiului aparitiei vietii “din nimic”, printr-o “germinatie spontana”. Eu sunt recunoscator tuturor celor care sunt astazi in Romania “traducatori” si propovaduitori ai unor lucrari acumulate in occident prin inspirare si imprumut reciproc timp de secole. Elevii Romaniei contemporane pot astfel sa invete prin ei ce au spus si au gandit altii. Mai tarziu, astfel de elevi, deveniti dascali de o a doua sau de a treia generatie, isi vor putea scrie ei insisi cartile lor de specialitate. Sunt sigur insa ca si atunci acestea vor fi tributare unor alti autori, din alta parte. Altfel, de ce i-am trimite pe cei mai straluciti tineri ai nostri sa invete la scoli din Anglia si America ? …

14. Ca sa nu ma opresc la numarul treisprezece, inchiei declarandu-va ca lucrarea lui Dumnezeu este deosebita de lucrarea oamenilor. Ea nu presupune “creatie personala orgoioasa si luciferica”, ci transmiterea unor adevaruri a caror sursa nu suntem noi insine, ci Dumnezeu insusi. Numai El are dreptul si statutul absolut de ORIGINALITATE. Nu cred prea mult in “proprietatea intelectuala”. Pur si simplu nu-i gasesc rolul in sistemul meu de referinta. Intr-o metafora cam schioapa, ar fi ca si cum as produce ceva de cea mai buna calitate, un vaccin care ar putea eradica o molima, si as pune apoi restrictii la distributie. Situatia este si mai rea daca ceea ce as avea in posesie nici n-ar fi proprietatea mea, ci “am primit de la Domnul”.

Si pentru ca, cel putin din cand in cand si intotdeauna tunci cand se poate, este bine sa memtionezi si sursele care te-au inspirat in alcatuirea unei lucrari, vreau sa va destasinui si eu doua din ele. Prima este din apostolul Pavel:
“Fratilor, pentru voi am spus aceste lucruri, in icoana de vorbire, cu privire la mine si la Apolo, ca prin noi iinsine, sa invatati sa nu treceti peste “ce este scris” si niciunul din voi sa nu se faleasca deloc cu unul impotriva celuilalt. Caci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care sa nu-l fi primit? Si daca l-ai primit, de ce te (porti) lauzi ca si cum nu l-ai fi primit?” (1 Corinteni 4:6-7)
De foarte multe ori, un “copyright” asezat alaturi de timbrul editorial blocheaza izvorul chiar de la varsare, inghetandu-l intre copertile uscate ale cartii si reducand-o doar la menirea unei triste expozitii. “Ai voie sa privesti, dar n-ai voie sa iei.” Este diferenta dintre o expozitie culinara si o sala de cantina restaurant. Ieri am citit pe coperta interioara a unei carti: “Toate drepturile rezervate. Nici o parte a acestei publicatii nu poate fi reprodusa, stocata in vreun sistem informational, transmisa in orice forma si prin orice mijloace electronice, mecanice, de fotocopiere, inregistrare sau de orice alta natura, fara mpermisiunea prealabila, in scris, a editorului. Sa va mai spun ca acea carte poarta inspiratul titlu: “Triumfatori pe genunchi” … Cata diferenta intre aceste restrictii si indemnul tiparit pe cartilefratelui Petru Popovici: “Copierea si distributia permisa”. Eu am amercanizat aceasta atitudine adaugand la inceputul cartilor mele: “No coptright, just spread the Light”.

V-ati gandit vreodata ca orice titlu teologic pe care-l dobandeste cu truda cineva, un Ph.D sau M.Div. se poate traduce si prin cuvintele: “Eu am citit mai mult ca voi din cartile altora si m-am lasat invatat si influentat de mai multi profesori decat voi”?

Am indraznit sa tiparesc un studiu asupra Proverbelor (“Chemare la intelepciune”) si cineva ni-a facut o recenzie batjocoritoare pentru ca n-am trecut in bibliografia de la sfarsit nume “sonore”. Snobismul acestor personaje care “se lauda cu oamenii” ii face sa judece calitatea unei carti “prin asociere”, ca si cum calitatea raspunsurilor date de cineva ar depinde de nivelul celor care i-au suflat la examen …

A doua sursa care m-a inspirat este din cartea inteleptului Solomon: “Cuvintele inteleptilor sunt ca niste bolduri; si, stranse la un loc, sunt ca niste cuie batute, date de un singur stapan” (Ecles. 12:11). Daa Solomon a putut spune cu modestie aceste cuvinte, oare nu s-ar cuveni sa le putem spune si noi. El era convins ca si-a primit intelepciunea de la Domnul. oare noi am primit-o din alta parte?

Daca am suparat pe cineva, va rog sa ma iertati. Daca am inspirat pe cineva, va rog sa treceti la “citit, invatat si propovaduit altora”. Daca m-a inteles cineva, il rog sa puna un capat certei si luptelor purtate in firea pamanteasca. Biruintele dobandite in firea pamanteasca sunt in realitate acte de sinucidere si de ucidere in masa. Doamne, fereste-ne sa fim vinovati de sangele celor multi, micuti si numai aparent … neinsemnati frati ai Tai.
Cu dragoste si respect, Daniel Branzai

P.S. Iata ce am primit ca raspuns in aceeiasi zi:
“Multumesc, frate Branzei pentru argumentarea judicioasa dezvolata in nota Dvs. Domnul sa va binecuvinteze pe Dvs. si sa binecuvinteze fratietatea baptista cu crestini autentici care apreciaza pre-eminenta lui Cristos, nu pretinsa originalitate a unor persoane care – cum spunea cantarea fratelui Niculita “cautand prea multe adevaruri” (originale), nu mai gasesc cararea adevarului”.
Cu salutari in Domnul,
Serban Constantinescu

(Vezi și „Limitele originalității“)

---

‹ “Arheologii”

Ascensiune ›

---

Categories: Amintiri

Related Articles

• Anticipări primăvăratice pline de speranță
• Deprinderi de final
• Abecedarul uitat al neamului românesc
• Spre Ziua Mulțumirii